Wahhabiţii din Bosnia ţintesc Europa

Contestaţi chiar şi în rândul musulmanilor, urmaşii lui Abdulah Wahhab s-au stabilit în Balcani, profitând de destrămarea fostei Iugoslavii.
Războiul dintre musulmanii şi sârbii din Bosnia, din perioada 1992-1995, a reprezentat o ocazie propice pentru wahhabiţi de diverse naţionalităţi să îşi facă intrarea în această ţară. Conform cifrelor oficiale, după încheierea conflictului, circa 1.300 din cei 6.000 de mujahedini au rămas în Bosnia, pierzându-şi urma sau obţinând cetăţenia bosniacă, prin căsătorie sau prin falsificarea documentelor de identitate.

La presiunile tot mai mari ale comunităţii internaţionale, mai ales după atentatele de la 11 septembrie 2001, autorităţile de la Sarajevo au decis, la sfârşitul anului trecut, expulzarea a 600 de cetăţeni naturalizaţi.
Guvernul bosniac a reuşit să expulzeze câţiva wahhabiţi. Când au aflat că pe listă se află şi unul dintre lideri, sirianul Imad Al-Husayn, cunoscut drept Abu Hamza, foştii combatanţi au ieşit în stradă pentru a-şi exprima nemulţumirea.
Protestul a fost organizat pe 2 februarie în Zenica, unul dintre oraşele în care s-au stabilit foştii luptători islamişti.
Aceştia sunt revoltaţi de "ipocrizia" autorităţilor de la Sarajevo care, susţin ei, i-au folosit în lupta împotriva sârbilor, iar acum îi alungă. În realitate, bosniacii au tot încercat să tergiverseze luarea unei decizii în această privinţă.

Apel în justiţie
În cei peste 10 ani petrecuţi în Europa, Abu Hamza a învăţat să folosească şi căile legale pentru a se apăra. Căsătorit cu o bosniacă şi tată a şase copii, sirianul s-a adresat Curţii Europene pentru Drepturile Omului. Instanţa europeană a blocat expulzarea lui Imad Al-Husayn, până la judecarea apelului său.
Şi alţii i-ar putea urma exemplul, dar guvernul este decis să scape de foştii combatanţi, pe care îi consideră o ameninţare la adresa securităţii naţionale, din cauza legăturilor cu diverse reţele teroriste, inclusiv Al-Qaida. Ei sunt priviţi cu suspiciune de populaţia bosniacă, de teamă că şi-ar putea impune regulile stricte într-o societate musulmană moderată. 70% din localnici nu agreează prezenţa wahhabiţilor, care au reuşit deja să se infiltreze în moschei şi în rândul unor comunităţi altădată liniştite.
„Balkan Insight" a obţinut mărturia unei femei din Sarajevo, care nu a dorit să-i fie publicat numele, privind experienţa ei wahhabistă. Timp de cinci ani, a acceptat să poarte văl, o rochie lungă neagră şi chiar mănuşi. Nu le mai împărtăşeşte ideile, dar îşi aminteşte de ce li s-a alăturat. "După război, au fost singurii care nu au pus accentul pe naţionalism", a declarat femeia, care o poate însoţi acum liniştită pe fetiţa ei la piscină. Publicaţia a chestionat şi alţi bosniaci care au îmbrăţişat la un moment dat ideile mujahedinilor. Toţi au mărturisit că aceştia sunt intoleranţi faţă de cei care nu le împărtăşesc credinţa. Comunitatea isla­mică, instituţia oficială a musulmanilor din Bosnia, nu consideră că wahhabiţii reprezintă un pericol, deşi au existat numeroase cazuri de violenţă în numele "adevăratei credinţe".

Jertfă pentru Allah
Potrivit presei locale, în 2006, un tânăr de 23 de ani, proaspăt convertit, şi-a ucis mama pentru că a refuzat să se roage împreună cu el în fiecare dimineaţă. După ce a comis crima, a intrat într-o moschee, spunându-le celor prezenţi că tocmai a făcut "un sacrificiu pentru Allah". Şi acesta nu e singurul incident violent. Mulţi tineri s-au plâns că au fost hărţuiţi de oameni cu bărbi în timp ce se sărutau în locuri publice. Poliţia locală neagă existenţa "miliţiilor Sharia", dar tot mai multe mărturii susţin contrariul. "Uneori, mă întreb dacă într-adevăr trăiesc în Sarajevo", declară Adnan, un bărbat obişnuit cu toleranţa religioasă de altădată.

Viză pentru lumea largă
Odată stabiliţi în Bosnia, wahhabiţii au pătruns şi în celelalte ţări balcanice, continuându-şi în acelaşi timp activităţile teroriste. După 2001, numeroşi islamişti având paşapoarte bosniace au fost arestaţi în diverse colţuri ale lumii, mai ales în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. În faţa criticilor Washingtonului, autorităţile de la Sarajevo au ridicat neputincioase din umeri. Supravegherea mujahedinilor nu s-a numărat printre preocupările lor. Şi ar fi fost oricum o treabă dificilă, în condiţiile în care mulţi şi-au luat nume bosniace ori au obţinut paşapoarte de la ambasade.

Periculoşi şi nu prea
Declinul economic, căderea regimurilor comuniste, conflicte care au urmat destrămării fostei Iugoslavii au favorizat o apropiere a unor comunităţi religioase din Balcani de lumea musulmană. Cotidianul kosovar "Koha Ditore" nota, în noiembrie anul trecut, că "fenomenul wahhabit a ajuns la proporţii alarmante" în provincie şi în diaspora albaneză din Occident.
Ca şi în Bulgaria, ideile radicale au fost aduse de tineri care au studiat la universităţi din Arabia Saudită şi Iordania. Wahhabiţii au încercat să câştige adepţi şi în celelalte ţări din Peninsulă. Mişcare nu tocmai încununată de succes. Locuitorii din Albania, primul stat ateu din lume, sau musulmanii moderaţi din Macedonia nu s-au lăsat impresionaţi de promisiunile lor.

Filială la New York
Potrivit unui raport al poliţiei bosniace, cei mai mulţi wahhabiţi au venit din Arabia Saudită, Siria şi Algeria. Grupul Islamic Armat (GIA) din Algeria a înfiinţat la Zagreb o asociaţie pentru ajutorarea refugiaţilor – Maktab Al-Khidamat (MAK) sau Al-Kifah –, în realitate un birou care se ocupa de infiltrarea islamiştilor în Bosnia.
Serviciile secrete occidentale deţin informaţii conform cărora MAK a fost fondat la mijlocul anilor ’80 de Osama bin Laden în scopul colectării de fonduri pentru recrutarea de luptători străini în războiul împotriva Uniunii Sovietice din Afganistan. Al-Kifah a avut o filială chiar şi la New York, închisă de autorităţile americane după primele atentate de la World Trade Center, din 1993.

Viena, capitala financiară a islamiştilor din Balcani
Austria a devenit un centru logistic şi financiar pentru combatanţii bosniaci în anii 1992-1995. În această perioadă, circa 100 de luptători au primit cetăţenie bosniacă de la ambasada din Viena. Mai multe organizaţii umanitare şi-au deschis filiale aici, ocupându-se mai ales cu finanţarea teroriştilor, dar şi a guvernului de la Sarajevo, din donaţiile primite din ţările arabe.
Cea mai importantă dintre ele este TWRA (Third World Relief Agency), înfiinţată de sudanezul Al-Fatih Ali Hassanein, un apropiat al preşedintelui bosniac Alija Izetbegovic. De altfel, în cadrul unei anchete declanşate după 11 septembrie 2001, poliţia austriacă a descoperit o scrisoare prin care Izetbegovic îi solicita unuia dintre membrii consiliului director al TWRA, Hasan Cengic, o sumă importantă de bani pentru armata bosniacă.

Fundamentalismul a renăscut în Afganistanul anilor ’80
Wahhabismul a apărut în secolul al XVIII-lea, luându-şi numele de la fondatorul său, Mohammad ibn Abdulah Wahhab. Scopul declarat al mişcării era "purificarea islamului", reîntoarcerea la tradiţii, la învăţăturile Coranului şi ale profetului Mohammed.
La început, wahhabismul nu era împotriva Occidentului, ci viza şiiţii, considerând că ritualurile şi practicile lor sunt "o erezie". Un alt factor care a favorizat apariţia mişcării l-a constituit nevoia unei rezistenţe în faţa influenţelor care veneau din Iran şi Turcia. Arabii doreau să aibă propria ţară şi să se elibereze de sub ocupaţia otomană.

Pactul puterii
Mişcarea radicală a căpătat consistenţă mai ales după ce Mohammad ibn Adbul Wahhab a făcut un pact cu Muhammad ibn Saud. Ei au pus la cale un plan pentru cucerirea Peninsulei Arabice. Familia Saud urma să furnizeze generalii, iar wahhabiţii - "carnea de tun". Pentru rolul esenţial pe care l-au jucat în formarea Arabiei Saudite şi preluarea puterii de către familia Saud, wahhabiţii au primit "monopolul teologic" asupra monarhiei. Situaţia a rămas neschimbată şi azi, chiar dacă familia regală, unul dintre cei mai importanţi aliaţi ai SUA în lumea arabă, încearcă să mai relaxeze regulile severe impuse de liderii religioşi.

Respingerea modernităţii
11 dintre piraţii aerului de la 11 septembrie 2001 erau wahhabiţi, iar 15 erau cetăţeni ai Arabiei Saudite. De altfel, unele rapoarte ale serviciilor secrete occidentale susţin că regatul finanţează activităţile Al-Qaida. În pofida acestor suspiciuni, Arabia Saudită nu are o tradiţie a violenţei. Iar unii wahhabiţi resping participarea la războiul sfânt. În rest, învăţăturile lui Mohammad ibn Abdulah Wahhab sunt urmate cu stricteţe. În timpul rugăciunilor este interzisă menţionarea numelui profeţilor sau îngerilor, inclusiv cel al lui Mohammed. Credincioşii nu au voie să se uite la televizor, să asculte muzică, să meargă la cinematograf sau la teatru. Interzisă este şi vizitarea mormintelor, precum şi purtarea de amulete sau alte obiecte care aduc noroc.

Coaliţia împotriva sovieticilor
Specialiştii susţin că militantismul religios a fost preluat de wahhabiţi în anii ’80, în timpul ocupaţiei sovietice din Afganistan.
Lupta de rezistenţă a afganilor a fost sprijinită masiv de lumea musulmană, dovadă numărul mare de voluntari care s-au dus să lupte împotriva trupelor din URSS. Tot în acea perioadă a început şi răspândirea ideilor radicale, prin intermediul moscheilor şi şcolilor religioase islamice, madras, de la graniţa afgano-pakistaneză.
Doctrina practicată de Osama bin Laden şi Al-Qaida îşi are rădăcinile tot aici. De menţionat că aceste instituţii erau finanţate de Arabia Saudită. După încheierea conflictului, mulţi mujahedini au luat calea Balcanilor, în timp ce alţii s-au orientat spre Rusia (Cecenia, Daghestan) şi fostele republici sovietice cu populaţie majoritar musulmană (Azerbaidjan, Uzbekistan, Kîrgîzstan, Ka­z­ah­stan sau Turkmenistan).

Adepţi printre refugiaţi
Alta este situaţia în Azerbaidjan. La sfârşitul anului trecut, forţele de poliţie au efectuat mai multe raiduri împotriva unor organizaţii conduse de foşti combatanţi şi formate în special din tineri. Poliţia a reuşit să aresteze câţiva lideri, printre care şi Kamran Asadov, fost locotentent în armata azeră. Potrivit cotidianului rus "Nezavissimaia Gazeta", înrolările se fac mai ales în taberele de refugiaţi din Nagorno Karabah şi în rândul populaţiei sărace din nordul ţării. Ilgar Ibraguimoglou, un apărător fervent al drepturilor omului, este de părere că ideile wahhabiste nu pot fi combătute prin metode administrative, în condiţiile în care cei mai mulţi locuitori sunt săraci, deşi trăiesc într-o ţară cu importante resurse de petrol şi gaze.

10.000 $ pe capul unui soldat rus
Aşa cum în Balcani au profitat de războiul bosniac, wahhabiţii au văzut în războaiele cecene o ocazie prielnică pentru a cuceri noi aderenţi. Şi asemănările nu se opresc aici. Într-o ţară cu o economie la pământ, cu o rată a şomajului de aproape 80%, în luptă cu un inamic mult mai puternic, grupările radicale au trimis mercenari să-i ajute pe surorile şi fraţii ceceni.
Aceştia au fost iniţial reticenţi faţă de noii veniţi, care nu se mulţumeau doar să lupte cu curaj, dar încercau să îi aducă "pe calea cea bună" pe localnici. Încet-încet, reţinerile lor au dispărut. Cum să rezişti când ţi se oferă 5.000 de dolari dacă dobori un elicopter rusesc de luptă sau 10.000$ dacă ucizi un soldat?! Odată încheiate conflictele, influenţa lor a scăzut drastic. Astăzi, doar 5% din ceceni respectă învăţăturile wahhabite.

sursa Adevarul