miercuri, 9 aprilie 2008

60 de la masacrul din satul Deir Yassin







In noaptea de 9-10 aprilie 1948, doua grupari teroriste evreiesti - Irgun si Stern - au distrus satul palestinian Deir Yassin, de langa Ierusalim. Evenimentul a avut un rasunet international, si masacrul palestinienilor si-a pus amprenta pentru totdeauna pe Yasser Arafat.
Actiunea grupurilor teroriste israeliene avea legatura cu declararea unilaterala a statului Israel, din mai 1948. Locuitorii din Deir Yassin au fost practic masacrati: 260 de barbati, femei si copii au fost fie impuscati, fie ciopartiti, iar apoi o parte din cadavre dezbracate si tarate pe strazile din sectorul evreiesc al Ierusalimului. Jacques Reynier, reprezentantul Crucii Rosii din acea perioada in Palestina, declara la vederea cadavrelor ca "situatia era oribila"
Atacul a reprezentat o actiune combinata a doua grupari teroriste israeliene binecunoscute. Primul grup - Irgun - era comandat de viitorul prim-ministru israelian, Menahem Begin. Al doilea grup - Stern - era comandat de un alt viitor prim-ministru, Yitzhak Shamir. In 1980, datorita tratativelor incununate cu succes de la Camp David (1978), fostul terorist, comandant, al Irgun - Menahem Begin - a primit Premiul Nobel pentru Pace. In 1983, cand Begin s-a retras din functie, prim-ministru a devenit fostul comandant al Stern, Yitzhak Shamir, pana la acea data, ministrul de Externe in Cabinetul Menahem Begin. David Yallop in "To the End of the Earth: the Hunt for the Jackal", afirma ca "Istoria este scrisa, intotdeauna, de invingatori".

Masacrul de la Deir Yassin a fost urmat de primul mare exod al palestinienilor. Yasser Arafat a declarat despre sionisti si Palestina: "Au ocupat 81% din Palestina, dezradacinand un milion de arabi. Au ocupat 524 de orase si sate, dintre care au distrus imediat 385. Procedand astfel, evreii si-au construit asezarile si coloniile pe ruinele fermelor si asezarilor noastre." Numai 200.000 de palestinieni, din totalul de 1.200.000, au ramas in partile Palestinei care a intrat in mai 1948 in componenta statului Israel.
Desi documentele ONU prevedeau o impartire echitabila a teritoriului Palestinei britanice intre evrei si palestinieni. Milionul de palestinieni care, in 1948, a luat calea exilului au devenit un fel de "cetateni de mana a doua", stationati in taberele de refugiati din tarile vecine. Existenta acestei populatii a fost negata nu numai de Golda Meir - care a declarat ca acest milion de palestinieni din taberele de refugiati "pur si simplu, nu exista" -, dar si de lideri arabi, pe care prezenta refugiatilor palestinieni pe teritoriul tarii lor mai mult ii incurca (si ii costa).
Dupa macel, evreii au facut intentionat publicitate evenimentului, pentru a-i determina pe oameni sa fuga in panica din casele si de la muncile lor, unde nu li s-a permis sa se intoarca nici pâna aci. Fostul prim ministru al Israelului, Menachem Begin, se lauda cu importanta masacrului de la Deir Yassin in cartea sa "The Revolt: The Story of the Irgun". In acel volum, Begin a scris ca fara "victoria" de la Deir Yassin n-ar fi putut exista un stat numit Israel. "Haganah a executat atacuri victorioase pe alte fronturi (...). Cuprinsi de groaza, arabii fugeau, strigând: 'Deir Yassin'!* Masacrele nu au incetat nici dupa infiintarea statului evreiesc; au continuat atât in perioade de pace, cât si in vremuri de razboi. Iata denumirile câtorva dintre ele: masacrul de la Sharafat, masacrul de la Kibya, masacrul de la Kafr Qasem, masacrul de la Al-Sammou', masacrul de la Sabra si Shatila, masacrul de la Oyon Qara, masacrul din Moscheea Al-Aqsa, masacrul din Moscheea Ibrahimi, masacrul de la the Jabalia.

Niciun comentariu: