*Unul din cerşetorii care-şi fac veacul în galeria comercială de la Carrefour Orhideea îşi depunde la sfârşitul programului colecta la recepţia unui hotel strălucitor
*După ce plăteşte taxa de protecţie, bătrânul mai rămâne în buzunar cu câţiva lei, însă se scoate cu sacoşica plină cu mâncarea primită pomană de la clienţii Carrefour
Mafia cerşetoriei şi-a mutat afacerile la hypermarket. În galeria comercială a Carrefour Orhideea, în dreptul bijuteriei Cellini, poate fi văzut în fiecare seară, între orele 20.00 şi 21.30, un bătrânel îmbrăcat la costum, cu pălărie şi trenci crem, ţinând în mână o cutie goală de medicamente. Clienţii care „se simt” bagă mâna în buzunar şi-i pun în palma întinsă bancnote mai mici sau mai mari, fiecare după puterea lui. Posesorii de carduri bancare nu se lasă nici ei mai prejos. Opresc cărucioarele, foşnesc prin sacoşele pline şi scot ba o portocală sau banană, ba o pâine, un lapte ori o pungă de cornflakes. Bătrânul le înşfacă şi le adună într-o plasă pe care-o ţine pe standul unor agenţi de asigurări. În jumătate de oră, cât m-am învârtit în preajma lui, moşul a strâns 70 de lei.
Când se face 21.30, bătrânul îşi ia bastonul şi sacoşa plină-ochi. Face câţiva paşi, se intersectează cu doi malaci de la securitate, cu casca în urechi, care-i fac loc să treacă şi întorc capul după el, neputând să-şi strâpnească un oftat admirativ: „E plin. A strâns recoltă bună şi-n seara asta”. În retragere, cerşetorul trece pe la Airborne Café, La Mamma, Mc Donald's şi KFC, unde se plimbă printre mese, băgându-le clienţilor cutia de medicamente fix sub nas. Stânjeniţi că au fost prinşi de moşul sărac chiar când muşcau din copan, mesenii se scotocesc prin portofele şi scot banu' imediat.
În sfârşit, cerşetorul se urcă în autobuzul 105, coboară la prima şi o ia pe o străduţă întunecoasă care trece prin faţa hotelului Elizeu. Pe treptele hotelului, nişte malaci romi îl întâmpină ca pe un cunoscut: „Ai avut o zi bună?” Cerşetorul îndrugă ceva şi intră în hotel. Rămân ca trăznit, neînţelegând ce poate căuta un cerşetor la hotel. Dar nici nu pot intra după el; malacii au blocat intrarea. În următoarea seară îl filez din nou pe bătrânel şi, spre bafta mea, nu mai e nici o gaşcă în faţa hotelului. Cerşetorul intră şi se duce la recepţie. Recepţionera îi face semn să aştepte o clipă că are de cazat un client, după care îl ia în primire pe bătrânel. Omul scoate ghemotoace de bani de prin toate buzunarele, înşirându-le pe tejghea. Femeia zâmbeşte şi începe să sorteze banii pe categorii: 1, 5, 10, 50 lei, apoi începe să-i numere. Îi numără o dată, îi numără de două ori, apoi cheamă de la computer un bărbat îmbrăcat ca un picol, cu cămaşă albă şi vestă vişinie, care numără la rândul lui banii, gânditor. E nemulţumit, aşa că numărătoarea se reia. Femeia scoate două dosare de plastic din spatele recepţiei, ia teancurile de bancnote înşirate pe tejghea şi le introduce într-una dintre mape. La sfârşitul operaţiunii îi întinde cerşetorului câteva bancnote de un leu, îi face semn să plece şi bărbatul cu vestă vişinie îi deschide uşa elegant. Moşul îşi ia sacoşica plină cu mâncarea primită pomană de la clienţii Carrefour, le dă bineţe şi coboară treptele strălucitoare sprijinindu-se în baston. Iese în bulevardul Dinicu Golescu, merge câteva zeci de metri şi intră în a doua scară de bloc. Preţ de câteva momente zăboveşte în dreptul cutiei poştale, scoate două avize, le întoarce pe-o parte şi pe cealaltă, apoi şontâc-şontâc urcă scările spre apartament.
Fiecare cu metoda lui
La Carrefour Orhideea îşi fac veacul doi moşi, două băbuţe şi o fată cu handicap, fiecare cu strategia lui: Fata îi abordează pe clienţii care-şi trag sufletul pe băncuţele de inox din Carrefour. Una din bătrâne, care zice că are 82 de ani, aşteaptă să se închidă terasa Airborne Café, după care se aşează la una dintre mese, îşi pune bastonul pe masă şi aşteaptă să-i curgă banul până în jurul orei 22.30, când se evaporă în neant. Cealaltă bunicuţă m-a abordeat la raionul cu produse de peşte de la Carrefour Orhideea: „Dă-mi maică zece mii să-mi iau o cutie de icre, că mi-e poftă”. Mă opintesc în căruciorul plin şi-mi e jenă că eu am şi ea n-are. Întorc capul, băbuţa-i lângă mine, uitându-se la icre. O scanez dintr-un clipit de ochi şi mă înmoi: „Seamănă cu bunica”. Îi întind un ban şi plec. La ieşirea din hypermarket, un bătrân întinde mâna: „Daţi-mi şi mie o felie de pâine, Dumnezeu să vă binecuvânteze”. Angajatul de la pază aranjează cu mâna covoraşul de sub picioarele cerşetorului, fără să-i spună nimic.
sursa Gandul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu