Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a mutat în iunie dezbaterea unui raport ce ar fi putut supăra şi mai mult Belgradul, în contextul independenţei Kosovo
APCE ar fi trebuit să dezbată astăzi raportul "Situaţia minorităţilor naţionale din Voivodina şi a etnicilor români din Serbia", însă discuţiile au fost amânate pentru sesiunea de vară a APCE, ce va avea loc în iunie.
Motivaţia oficială a fost de ordin tehnic, însă surse de cel mai înalt nivel din Consiliul Europei au declarat pentru "Adevărul" că există o puternică reticenţă faţă de Serbia. Raportul, critic la adresa Serbiei, ar fi deranjat şi mai mult Belgradul, la puţin timp după declaraţia unilaterală a independenţei provinciei Kosovo.
Raportul "Situaţia minorităţilor naţionale din Voivodina şi a etnicilor români din Serbia" ar fi trebuit să fie unul dintre cele mai importante puncte ale sesiunii de primăvară a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
Documentul ce susţine că diversitatea culturală nu ar trebui privită ca o ameninţare, ci ca o sursă de îmbogăţire a statului respectiv, cuprinde totodată şi dezbaterea ce există în jurul problematicii minorităţii "vlahilor".
Totuşi, deşi se afirmă că situaţia minorităţilor din Serbia este "relativ favorabilă", se susţine că autorităţile sârbe nu au acţionat întotdeauna conform legislaţiei internaţionale, aşa cum s-a întâmplat în cazul incidentelor interetnice ce au afectat regiunea în 2004.
Amânarea discutării raportului pentru sesiunea de vară a Adunării Parlamentare a CoE a surprins majoritatea jurnaliştilor prezenţi la Strasbourg, inclusiv pe cei sârbi. La nivel declarativ, astăzi nu ar fi fost timp suficient pentru prezentarea raportului.
Astfel, raportorului de origine germană, Jurgen Herrmann, i s-a propus să-şi prezinte raportul vineri. Acesta însă a refuzat, motivând că vineri trebuie să dea curs unei alte invitaţii. "Sunteţi foarte răi dacă insinuaţi că Jurgen Herrmann chiar nu are altă treabă vineri.
A promis că va ajunge şi în altă parte şi asta intenţionează să şi facă", a declarat pentru "Adevărul" secretarul general al Consiliului Europei, Terry Davis.
Surse oficiale din cadrul Consiliului au confirmat însă pentru "Adevărul" ca adevăratul motiv al anulării prezentării raportului ar fi de fapt teama de a nu supăra şi mai mult Serbia, în condiţiile în care momentul independenţei Kosovo este încă foarte aproape. APCE ar fi dorit astfel să nu creeze şi mai multă tensiune asupra Belgradului.
Minorităţile, discriminate mai rău ca în comunism
"În Serbia, discriminarea împotriva membrilor minorităţilor este ceva comun", se arată în raportul realizat de Jurgen Herrmann. "Raportorul este îngrijorat deoarece se observă o regresie în ceea ce priveşte drepturile minorităţilor, conform legislaţiei Serbiei, şi cere autorităţilor să remedieze şi să garanteze un nivel legislativ de protecţie, cel puţin la fel de puternic ca cel care exista înainte de separarea Serbiei şi Muntenegrului".
Una dintre principalele probleme evidenţiate de raport este dată de lacunele legislative. Astfel, cu toate că în Serbia există consilii naţionale, conform unei legi din 2002, nu există încă nicio lege care să prevadă problemele financiare sau modul în care sunt aleşi liderii acestor organizaţii.
O altă situaţie neplăcută care reiese de aici este faptul ca majoritatea consiliilor naţionale se află la final de mandat. Or, în absenţa unor prevederi legislative care să stabilească modul de finanţare a acestora, consiliile naţionale îşi încetează activitatea şi nu se mai pot reconstitui.
Consiliul Naţional pentru Minorităţi Naţionale (CNMN) este un organism creat de Belgrad, cu rolul de a îmbunătăţi relaţiile cu minorităţile. Acesta însă s-a întrunit pentru ultima dată în 2006. Ceea ce este şi mai grav este că Belgradul a anunţat iniţial că, în 2007, Consiliul Naţional pentru Minorităţi Naţionale s-ar fi întâlnit de două ori, fapt dovedit neadevărat.
CNMN se poate întruni la cererea a doar o treime dintre membri, el fiind format din 14 persoane, 7 ce provin din consiliile naţionale, 6 miniştri şi primul ministru.
Nici Constituţia Serbiei, adoptată prin referendum în octombrie 2006, nu creează cadrul legal protejării minorităţilor naţionale. Astfel, conform Comisiei de la Veneţia, "multe aspecte ale Constituţiei întrunesc standardele europene, însă unele prevederi sunt neclare şi contradictorii".
Şi mai grav este însă faptul că drepturile lingvistice ale minorităţilor sunt mult mai puţin protejate decât erau prin Constituţia din 1990. Actuala Constituţie nici măcar nu mai protejează scrierea cu litere latine. Unul dintre puţinele elemente pozitive din raport este modul de reprezentare politică a minorităţilor naţionale.
Minoritatea vlaho – română, divizată
Raportul susţine că este aproape imposibilă cuantificarea proporţiei numărului de cetăţeni sârbi de etnie română. Conform recensământului din 1991, în Serbia existau 42.331 de români şi 17.807 vlahi. În schimb, ultimul recensământ, din 2002, susţine că numărul românilor a scăzut la 34.576, în timp ce al vlahilor aproape s-a triplat, ajungând la 40.054.
Poziţia autorităţilor române faţă de această divizare voită a comunităţii de români din Serbia a fost exprimată chiar de către preşedintele Traian Băsescu, în timpul unei vizite în Serbia, în aprilie 2006. Preşedintele român consideră această diviziune drept o "eroare". De altfel, Băsescu a cerut românilor şi vlahilor din Serbia să se unească, pentru a forma o comunitate mai mare, ce ar avea, în mod evident, mai multe şanse de a-şi câştiga anumite drepturi.
Totuşi, poziţia României este aceea de a acorda asistenţă juridică, financiară sau logistică atât celor care se declară români, cât şi celor care se declară vlahi. "Este evident că autorităţile române fac tot posibilul pentru a convinge membrii minorităţii vlahe să se organizeze sub condiţia uniunii cu membrii minorităţii române din Serbia, în respectul libertăţilor individuale ale fiecăruia", se arată în raportul APCE.
Comunitatea etnicilor români este răspândită în anumite zone distincte ale Serbiei. Ei se află preponderent în provincia Voivodina şi în estul Serbiei, mai exact în Timoc, Morava şi în apropierea Câmpiei Dunării. Vlahii în schimb sunt stabiliţi aproape exclusiv în estul Serbiei.
Raportorul prezintă şi lunga dezbatere din jurul minorităţii vlahilor. Pentru multă vreme, Belgradul a refuzat să acorde vlahilor statutul de minoritate, deoarece îi considera români. Limba este o altă problemă sensibilă pentru vlahi.
Deoarece aceştia nu au o formă scrisă, singura limbă scrisă comună minorităţii vlahe a fost considerată limba literară română. Unii lideri vlahi încearcă să codifice însă limba română pentru a evidenţia mai mult independenţa minorităţii.
Belgradul nu recunoaşte BOR
Legea cultelor votată în 2006 de Parlamentul de la Belgrad nu recunoaşte Biserica Ortodoxă Română ca o biserică tradiţională. În schimb, sunt recunoscute şapte alte biserici, printre care Biserica Ortodoxă Sârbă, Biserica Romano-Catolică, Biserica Evanghelică Slovacă, Biserica Creştină Evanghelică, Biserica Reformistă, Comunitatea Islamică şi Comunitatea evreilor.
Legea cultelor din 2006 a fost în dese rânduri criticată, inclusiv de Comisia de la Veneţia. Aceasta consideră legea discriminatorie faţă de comunitatea românească din Serbia. Comisia de la Veneţia susţine că legea cultelor ar "putea provoca tendinţa de favorizare a bisericii dominante şi de discriminare asupra minorităţii etnice".
Preoţii sârbi şi români reuşesc să treacă peste divergenţe
Relaţia dintre Patriarhia română şi Biserica Ortodoxă Sârbă este guvernată de legea canonică. Astfel, în 2006, Biserica Ortodoxă Sârbă a recunoscut dioceza Dacia Felix, în timp ce BOR a recunoscut o dioceză sârbească în Timişoara. Însă această înţelegere nu acorda BOR jurisdicţie asupra provinciei Timoc. Or, aceasta este regiunea în care comunitatea română se plânge că nu îşi poate desfăşura libertatea religioasă.
Raportorul prezintă cazul nefericit al preotului Bojan Alexandrovici, din Negotin, localitate aflată în Timoc. Acesta susţine că a primit ameninţări cu moartea, după ce şi-a exprimat dorinţa de a construi o biserică pentru românii din regiune.
Concluzia raportului este că la nivel local este o relaţie bună între preoţii sârbi şi cei români, însă problemele apar de la faptul că Biserica Ortodoxă Sârbă deţine o putere "exagerată" în ceea ce priveşte recunoaşterea altor culte.
Situaţia minorităţii vlaho-române din Serbia a fost criticată în mod constant de APCE. În 1997, Adunarea Parlamentară îşi arată "îngrijorarea faţă de situaţia critică în care se află cultura şi limba aromână, ce există de aproximativ 2000 de ani în Balcani". De atunci, Belgradul a făcut însă foarte puţini paşi în direcţia rezolvării acestor probleme.
„Societatea multietnică Voivodina"
Regiunea Voivodina este compusă dintr-o "societate multietnică", fiind diversă atât din punct de vedere etnic, cât şi cultural şi lingvistic. Conform ultimului recensământ, realizat în 2002, populaţia regiunii este compusă din 26 de grupuri etnice, din care 65 la sută sunt sârbi, fiind urmaţi de unguri, în număr de aproximativ 14 procente.
Urmează, în ordine, slovaci, croaţi, muntenegreni, rromi, ş.a. Minoritatea română este de aproximativ unu la sută. Voivodina se bucură de autonomie teritorială în cadrul Serbiei. Adunarea Provinciei Autonome Voivodina este cel mai înalt organism al provinciei, compus din 120 de membri, însă aceasta nu are niciun fel de putere legislativă. În anii 2003 – 2004 au avut loc numeroase incidente motivate etnic, însă din fericire nicio persoană nu a fost ucisă. Tensiunile au apărut în general între sârbi şi maghiari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu