Uniforme de inspiraţie nazistă, lozinci antisemite şi xenofobe, pregătire paramilitară… arsenalul gardiştilor îi pune pe gânduri pe analişti
Apariţia Gărzii pe scena publică ungară a stârnit proteste atât pe plan intern, cât şi pe plan extern. Ideea acestei organizaţii extremiste, xenofobe şi antisemite a aparţinut partidului extraparlamentar de extremă dreaptă „Jobbik Magyaorszagert" (Pentru o Ungarie mai bună), care, deşi nu a reuşit să depăşească pragul de cinci la sută pentru a accede în Adunarea de Stat, este prezent pe plan local, în consiliile orăşeneşti, judeţene sau comunale, de multe ori în alianţă cu Fidesz, formaţiunea politică a fostului premier, Viktor Orban.
Pe eşichierul politic din Ungaria, „Jobbik" a luat locul partidului lui Istvan Csurka, MIEP (Partidul Maghiar al Adevărului şi Vieţii), care a putut intra o singură dată în parlamentul de la Budapesta.
Gabor Vona, preşedintele „Jobbik", susţine că Garda serveşte unor scopuri civile şi culturale (intervenţii în caz de catastrofe naturale, protecţia mediului, educaţie civică).
Tot el se contrazice, însă, susţinut în argumentaţie de Lajos Fur, fostul ministru al apărării din primul guvern de centru-dreapta al Ungariei, afirmând că Garda trebuie să înlocuiască lipsa pregătirii militare a tinerilor şi, la o adică, „să apere ţara de atacurile ţărilor membre NATO, mai ales ale ţărilor vecine."
„Crucile cu săgeţi", o tristă amintire
Gardiştii sunt adesea comparaţi cu organizaţia fascistă a „crucilor cu săgeţi" din perioada celui de-al Doilea Război Mondial.
Aflate la putere în ultimele luni ale războiului, după ce Horthy nu a reuşit să urmeze modelul român de ieşire din Axă, „crucile cu săgeţi" au deportat şi o mare parte a evreilor care au mai supravieţuit la Budapesta sau pur şi simplu i-au dus pe malul Dunării, unde i-au împuşcat.
Conducerea Gărzii a respins comparaţiile, inclusiv în ceea ce priveşte uniformele, şi susţine că nu are o ideologie rasistă sau antisemită. Ea foloseşte o altă figură de stil la modă: „problema etnică", ce trebuie soluţionată în Ungaria şi care este în primul rând cauza nesiguranţei în care trăieşte populaţia.
Dacă evreii din Ungaria nu au devenit deocamdată ţinte (doar preşedintele israelian, Simon Peres, pentru o presupusă declaraţie în care, vorbind despre dimensiunile investiţiilor israeliene în Europa de est, ar fi menţionat că „Israelul va putea cumpăra Ungaria"), obiectivul principal al Gărzii au devenit romii. Ea a organizat mai multe demonstraţii şi marşuri, atât în provincie, cât şi în capitală, împotriva „pericolului" pe care-l reprezintă romii.
În acest context s-a înscris şi o demonstraţie cu un caracter antiromânesc, provocată de faptele unui puşti de 12 de ani, de origine rromă, provenind din România, care a activat într-o bandă de hoţi din Budapesta. Dacă, declarativ, Garda nu se consideră iredentistă, steagurile, lozincile, cântecele care se aud la concertele sau marşurile lor evocă puternic această idee.
Gardiştii sunt adesea comparaţi cu organizaţia fascistă a „crucilor cu săgeţi" din perioada celui de-al Doilea Război Mondial.
Aflate la putere în ultimele luni ale războiului, după ce Horthy nu a reuşit să urmeze modelul român de ieşire din Axă, „crucile cu săgeţi" au deportat şi o mare parte a evreilor care au mai supravieţuit la Budapesta sau pur şi simplu i-au dus pe malul Dunării, unde i-au împuşcat.
Conducerea Gărzii a respins comparaţiile, inclusiv în ceea ce priveşte uniformele, şi susţine că nu are o ideologie rasistă sau antisemită. Ea foloseşte o altă figură de stil la modă: „problema etnică", ce trebuie soluţionată în Ungaria şi care este în primul rând cauza nesiguranţei în care trăieşte populaţia.
Dacă evreii din Ungaria nu au devenit deocamdată ţinte (doar preşedintele israelian, Simon Peres, pentru o presupusă declaraţie în care, vorbind despre dimensiunile investiţiilor israeliene în Europa de est, ar fi menţionat că „Israelul va putea cumpăra Ungaria"), obiectivul principal al Gărzii au devenit romii. Ea a organizat mai multe demonstraţii şi marşuri, atât în provincie, cât şi în capitală, împotriva „pericolului" pe care-l reprezintă romii.
În acest context s-a înscris şi o demonstraţie cu un caracter antiromânesc, provocată de faptele unui puşti de 12 de ani, de origine rromă, provenind din România, care a activat într-o bandă de hoţi din Budapesta. Dacă, declarativ, Garda nu se consideră iredentistă, steagurile, lozincile, cântecele care se aud la concertele sau marşurile lor evocă puternic această idee.
Comandant cu trecut de infractor
În ciuda protestelor publice, organizaţia proliferează. Se primesc noi membri, Garda este prezentă la numeroase acţiuni, ultima dată la cele din 15 martie, de la Budapesta. Cât priveşte înscrierea în Gardă, organizatorii nu au probleme cu trecutul candidaţilor şi nici cu cazierul lor. Recent, s-a dezvăluit că mulţi dintre membri , inclusiv unul dintre comandanţi, sunt condamnaţi de drept comun. Există şi bani pentru a finanţa activitatea.
Organizaţia a căpătat dimensiuni atât de semnificative, încât o parte dintre „părinţii fondatori" s-au speriat şi au recunoscut că Garda a scăpat de sub control. Recent, un grup dintre cei care au creat „Jobbik" s-a retras din partid, afirmând că Garda nu serveşte interesele partidului.
În ciuda protestelor publice, organizaţia proliferează. Se primesc noi membri, Garda este prezentă la numeroase acţiuni, ultima dată la cele din 15 martie, de la Budapesta. Cât priveşte înscrierea în Gardă, organizatorii nu au probleme cu trecutul candidaţilor şi nici cu cazierul lor. Recent, s-a dezvăluit că mulţi dintre membri , inclusiv unul dintre comandanţi, sunt condamnaţi de drept comun. Există şi bani pentru a finanţa activitatea.
Organizaţia a căpătat dimensiuni atât de semnificative, încât o parte dintre „părinţii fondatori" s-au speriat şi au recunoscut că Garda a scăpat de sub control. Recent, un grup dintre cei care au creat „Jobbik" s-a retras din partid, afirmând că Garda nu serveşte interesele partidului.
UE are frontiere arbitrare, iar maghiarii din România sunt rupţi de rădăcinile lor
„Un grup minoritar maghiar depune eforturi pentru o mai mare autonomie într-o regiune în care membrii săi îi depăşesc ca număr pe români", scrie într-un reportaj din Sfântu Gheorghe cotidianul „International Herald Tribune".
„O organizaţie nouă şi mai radicală, Partidul Civic Ungar, s-a înfiinţat pentru a concura partidul maghiar existent, membru al coaliţiei guvernamentale. Când Kosovo şi-a declarat independenţa de Serbia, sute de persoane din oraşul Sfântu Gheorghe au ieşit în piaţa centrală, pentru a demonstra în favoarea Kosovo şi, prin extensie, pentru propriile aspiraţii de autonomie.
Nicăieri nu există o minoritate maghiară mai numeroasă şi mai zgomotoasă în pretenţiile ei pentru o mai mare independenţă decât în România. Ungurii reprezintă 1,5 milioane din cele 22 de milioane cât este populaţia din România, jumătate din ei fiind secui. Aceştia consideră că a sosit momentul pentru a obţine independenţa şi că statul lor semiautonom pe care-l propun, Ţinutul Secuiesc, este o realitate iminentă.
"Kosovo este un exemplu fără echivoc că, dacă o comunitate doreşte să aibă autonomie, trebuie să-şi exprime dorinţa foarte răspicat", a declarat Csaba Ferenc, vicepreşedintele Consiliului Naţional Secuiesc, o organizaţie maghiară care şi-a propus ca scop obţinerea autonomiei. Dar, „spre deosebire de kosovari, secuii cer autonomie în cadrul României, şi nu independenţă completă, lăsând politica externă şi apărarea naţională în mâinile guvernului de la Bucureşti", se mai arată în articol.
„Un grup minoritar maghiar depune eforturi pentru o mai mare autonomie într-o regiune în care membrii săi îi depăşesc ca număr pe români", scrie într-un reportaj din Sfântu Gheorghe cotidianul „International Herald Tribune".
„O organizaţie nouă şi mai radicală, Partidul Civic Ungar, s-a înfiinţat pentru a concura partidul maghiar existent, membru al coaliţiei guvernamentale. Când Kosovo şi-a declarat independenţa de Serbia, sute de persoane din oraşul Sfântu Gheorghe au ieşit în piaţa centrală, pentru a demonstra în favoarea Kosovo şi, prin extensie, pentru propriile aspiraţii de autonomie.
Nicăieri nu există o minoritate maghiară mai numeroasă şi mai zgomotoasă în pretenţiile ei pentru o mai mare independenţă decât în România. Ungurii reprezintă 1,5 milioane din cele 22 de milioane cât este populaţia din România, jumătate din ei fiind secui. Aceştia consideră că a sosit momentul pentru a obţine independenţa şi că statul lor semiautonom pe care-l propun, Ţinutul Secuiesc, este o realitate iminentă.
"Kosovo este un exemplu fără echivoc că, dacă o comunitate doreşte să aibă autonomie, trebuie să-şi exprime dorinţa foarte răspicat", a declarat Csaba Ferenc, vicepreşedintele Consiliului Naţional Secuiesc, o organizaţie maghiară care şi-a propus ca scop obţinerea autonomiei. Dar, „spre deosebire de kosovari, secuii cer autonomie în cadrul României, şi nu independenţă completă, lăsând politica externă şi apărarea naţională în mâinile guvernului de la Bucureşti", se mai arată în articol.
Publicaţia se referă şi la Tratatul de la Trianon, semnat de Ungaria, în 1920, şi prin care „Budapesta a pierdut două treimi din teritoriile şi populaţia ei, inclusiv o treime de vorbitori de maghiară prin dezmembrarea Imperiului austro-ungar, o pierdere care, până în zilele noastre, este cunoscută ca trauma de la Trianon....Chiar şi în Uniunea Europeană frontierele sunt arbitrare. Multe minorităţi etnice, cum ar fi bascii şi romii, rămân fără stat, în timp ce altele, cum sunt maghiarii din România sau din Slovacia şi Serbia, sunt rupţi de rădăcinile lor", notează cotidianul.
Societatea ungară – divizată
Apariţia Gărzii a stârnit însă şi reacţii puternice, atât în interior, cât şi în exterior. Protestul cel mai dur din afară a venit din partea marilor organizaţii evreieşti internaţionale. Atât Congresul Evreiesc Mondial, cât şi Congresul European Evreiesc au luat poziţie şi s-au adresat direct guvernului de la Budapesta şi premierului Ferenc Gyurcsany pentru a lua măsuri împotriva acesteia.
Pe plan intern, Mazsihisz (Federaţia Comunităţilor Evreieşti din Ungaria) a atras atenţia asupra pericolului pe care-l reprezintă o astfel de organizaţie şi a amintirilor dureroase pe care le stârneşte în rândul evreilor unguri, o parte dintre ei supravieţuitori ai Holocaustului. Dar protestele au venit şi din alte zone: ambele partide din coaliţia guvernamentală (PSU şi Alianţa Democraţilor Liberi), precum şi Forumul Democratic Ungar, de opoziţie, au condamnat existenţa Gărzii.
Mai multe consilii locale au interzis prezenţa acesteia pe teritoriul lor, manifestările organizate de aceasta sau propaganda menită să atragă noi membri. La cererea premierului, Procuratura ungară s-a autosesizat şi, împreună cu organizaţii ale romilor, a dat în judecată Garda pentru a constata legalitatea activităţii acesteia.
Dar au existat şi poziţii ambigue. Bisericile protestantă şi catolică nu s-au grăbit să condamne Garda şi mai ales preoţii care s-au înscris în rândurile ei sau care, la fiecare primire, binecuvântează pe noii membri. Nici până astăzi, cel mai mare partid de opoziţie, Fidesz, sau Partidul Popular Creştin-Democrat nu au adoptat o poziţie clară de delimitare faţă de Gardă. Diferite personalităţi politice din partid, inclusiv Viktor Orban, vorbesc cu jumătate de gură despre gardişti.
Apariţia Gărzii a stârnit însă şi reacţii puternice, atât în interior, cât şi în exterior. Protestul cel mai dur din afară a venit din partea marilor organizaţii evreieşti internaţionale. Atât Congresul Evreiesc Mondial, cât şi Congresul European Evreiesc au luat poziţie şi s-au adresat direct guvernului de la Budapesta şi premierului Ferenc Gyurcsany pentru a lua măsuri împotriva acesteia.
Pe plan intern, Mazsihisz (Federaţia Comunităţilor Evreieşti din Ungaria) a atras atenţia asupra pericolului pe care-l reprezintă o astfel de organizaţie şi a amintirilor dureroase pe care le stârneşte în rândul evreilor unguri, o parte dintre ei supravieţuitori ai Holocaustului. Dar protestele au venit şi din alte zone: ambele partide din coaliţia guvernamentală (PSU şi Alianţa Democraţilor Liberi), precum şi Forumul Democratic Ungar, de opoziţie, au condamnat existenţa Gărzii.
Mai multe consilii locale au interzis prezenţa acesteia pe teritoriul lor, manifestările organizate de aceasta sau propaganda menită să atragă noi membri. La cererea premierului, Procuratura ungară s-a autosesizat şi, împreună cu organizaţii ale romilor, a dat în judecată Garda pentru a constata legalitatea activităţii acesteia.
Dar au existat şi poziţii ambigue. Bisericile protestantă şi catolică nu s-au grăbit să condamne Garda şi mai ales preoţii care s-au înscris în rândurile ei sau care, la fiecare primire, binecuvântează pe noii membri. Nici până astăzi, cel mai mare partid de opoziţie, Fidesz, sau Partidul Popular Creştin-Democrat nu au adoptat o poziţie clară de delimitare faţă de Gardă. Diferite personalităţi politice din partid, inclusiv Viktor Orban, vorbesc cu jumătate de gură despre gardişti.
Modelul se extinde în Cehia, Germania şi România
După Ungaria, Cehia a fost ţara în care s-a creat o formaţiune asemănătoare, „Garda Naţională", tot de către un partid neparlamentar cu caracter naţionalist, la ora actuală având 2000 de membri. Şi în Bulgaria s-au pus bazele unei astfel de organizaţii, iar în Transilvania, în zona secuimii, s-a încercat înfiinţarea "Gărzii Secuieşti".
Iniţiativa nu a avut succes din lipsă de susţinători, aşa încât nu a putut fi înscrisă. Şi, dacă în România nu s-a putut înfiinţa o organizaţie proprie, „Garda Ungară" a făcut un prim pas spre această zonă, venind la Oradea, unde a participat la comemorarea zilei de 15 martie. În Germania activează de multă vreme, sub diferite denumiri, aşa-numitele „asociaţii ale camarazilor", cu orientare neonazistă şi care fac şi pregătiri paramilitare.
După Ungaria, Cehia a fost ţara în care s-a creat o formaţiune asemănătoare, „Garda Naţională", tot de către un partid neparlamentar cu caracter naţionalist, la ora actuală având 2000 de membri. Şi în Bulgaria s-au pus bazele unei astfel de organizaţii, iar în Transilvania, în zona secuimii, s-a încercat înfiinţarea "Gărzii Secuieşti".
Iniţiativa nu a avut succes din lipsă de susţinători, aşa încât nu a putut fi înscrisă. Şi, dacă în România nu s-a putut înfiinţa o organizaţie proprie, „Garda Ungară" a făcut un prim pas spre această zonă, venind la Oradea, unde a participat la comemorarea zilei de 15 martie. În Germania activează de multă vreme, sub diferite denumiri, aşa-numitele „asociaţii ale camarazilor", cu orientare neonazistă şi care fac şi pregătiri paramilitare.
Aderarea la UE nu e o garanţie
Analiştii politici explică fenomenul „Gărzii" şi, în general, intensificarea unor curente şi manifestări naţionaliste, apărute în fostele ţări comuniste, în primul rând prin slăbiciunile noilor regimuri postcomuniste şi ale sistemului democratic.
Pe de altă parte, nici aderarea la Uniunea Europeană a unor ţări, insuficient pregătite, nu a adus rezultatele aşteptate, astfel că lipsa de perspectivă, deteriorarea situaţiei economice şi măsurile dure de austeritate, cum este cazul în Ungaria, îi împing pe mulţi să se afilieze unor organizaţii de tipul Gărzii.
Ei consideră că vinovaţi de situaţia în care se găsesc sunt străinii, că dominaţia sovietică a fost înlocuită de cea a Uniunii Europene, iar soluţia o văd în promisiunile lozincilor naţionalist-şovine, xenofobe, ce constituie baza ideologică oferită de „Garda Ungară" şi de alte formaţiuni asemănătoare.
Analiştii politici explică fenomenul „Gărzii" şi, în general, intensificarea unor curente şi manifestări naţionaliste, apărute în fostele ţări comuniste, în primul rând prin slăbiciunile noilor regimuri postcomuniste şi ale sistemului democratic.
Pe de altă parte, nici aderarea la Uniunea Europeană a unor ţări, insuficient pregătite, nu a adus rezultatele aşteptate, astfel că lipsa de perspectivă, deteriorarea situaţiei economice şi măsurile dure de austeritate, cum este cazul în Ungaria, îi împing pe mulţi să se afilieze unor organizaţii de tipul Gărzii.
Ei consideră că vinovaţi de situaţia în care se găsesc sunt străinii, că dominaţia sovietică a fost înlocuită de cea a Uniunii Europene, iar soluţia o văd în promisiunile lozincilor naţionalist-şovine, xenofobe, ce constituie baza ideologică oferită de „Garda Ungară" şi de alte formaţiuni asemănătoare.
„Mă revoltă profund existenţa Gărzii"
Premierul Ungariei a condamnat de la început existenţa Gărzii. "Garda, a declarat el, încearcă să stârnească pasiuni şi sentimente, când această regiune are nevoie de mai multă înţelegere şi înţelepciune… Nu subestimez importanţa acestui fenomen şi mă revoltă profund faptul - nu am ascuns acest lucru - că ea reprezintă ideologia fascistă şi foloseşte simbolurile ei. Lupt cu toată forţa împotriva lor".
Premierul Ungariei a condamnat de la început existenţa Gărzii. "Garda, a declarat el, încearcă să stârnească pasiuni şi sentimente, când această regiune are nevoie de mai multă înţelegere şi înţelepciune… Nu subestimez importanţa acestui fenomen şi mă revoltă profund faptul - nu am ascuns acest lucru - că ea reprezintă ideologia fascistă şi foloseşte simbolurile ei. Lupt cu toată forţa împotriva lor".
sursa Adevarul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu