Cum a devenit o femeie simpla printesa si sfinta
Cu 30 de ani inainte de crestinarea Rusiei in anul 988 de catre cneazul Vladimir, bunica acestuia, cunoscuta printesa Olga, promova cu mult zel crestinismul in tara pe atunci pagina. Pentru aceasta fapta extraordinara Biserica ortodoxa a canonizat-o pe Olga.
„Povestea timpurilor de demult“ spune ca Olga era originara din Pskov. Autorul cartii despre viata ei afirma ca Olga s-a nascut intr-o familie simpla, nearistocrata, intr-o familie de luntrasi, oameni muncitori, puternici si curajosi. Tatal ei dadea voie fiicei sa mearga cu barca. Datorita acestui fapt, mai tirziu ea a salvat viata nepotilor si pe a sa in timpul asediului pecenegilor asupra Kievului.
Toate letopisetele vremii vorbesc despre frumusetea Olgai, iar in ceea ce priveste intelepciunea o compara cu imparatul biblic Solomon. Datorita preocuparii ei pentru construirea Cnezatului kievean - fortificarea oraselor, refacerea drumurilor, sustinerea comertului - a fost denumita „stapina buna a pamintului rusesc“.
Pe tronul imparatesc de la Kiev femeia simpla din Pskov a ajuns din intimplare. In timpul uneia dintre lungile lui campanii, printul Igor a vazut-o pe frumoasa tinara si a luat-o de sotie. In ciuda tineretii, Olga s-a obisnuit repede cu noua ei pozitie. Sotul ei nu se simtea prea atras de putere, preferind sa-si petreaca timpul in campanii de lupta si la vinatoare. De doua ori, in anii 941 si 944, a ajuns chiar in Bizant.
In asemenea cazuri, printul o lasa la conducerea statului pe Olga care se obisnuise sa se ocupe cu problemele cnezatului: ea primea solii, conducea judecatile, hotara unde sa trimita griu la schimb cu miere, unde sa se faca transportul de marfuri peste Dnepru. Olga avea foarte mult succes in ceea ce priveste numeroasele obligatii de conducatoare a orasului si a cnezatului intreg.
Cu 30 de ani inainte de crestinarea Rusiei in anul 988 de catre cneazul Vladimir, bunica acestuia, cunoscuta printesa Olga, promova cu mult zel crestinismul in tara pe atunci pagina. Pentru aceasta fapta extraordinara Biserica ortodoxa a canonizat-o pe Olga.
„Povestea timpurilor de demult“ spune ca Olga era originara din Pskov. Autorul cartii despre viata ei afirma ca Olga s-a nascut intr-o familie simpla, nearistocrata, intr-o familie de luntrasi, oameni muncitori, puternici si curajosi. Tatal ei dadea voie fiicei sa mearga cu barca. Datorita acestui fapt, mai tirziu ea a salvat viata nepotilor si pe a sa in timpul asediului pecenegilor asupra Kievului.
Toate letopisetele vremii vorbesc despre frumusetea Olgai, iar in ceea ce priveste intelepciunea o compara cu imparatul biblic Solomon. Datorita preocuparii ei pentru construirea Cnezatului kievean - fortificarea oraselor, refacerea drumurilor, sustinerea comertului - a fost denumita „stapina buna a pamintului rusesc“.
Pe tronul imparatesc de la Kiev femeia simpla din Pskov a ajuns din intimplare. In timpul uneia dintre lungile lui campanii, printul Igor a vazut-o pe frumoasa tinara si a luat-o de sotie. In ciuda tineretii, Olga s-a obisnuit repede cu noua ei pozitie. Sotul ei nu se simtea prea atras de putere, preferind sa-si petreaca timpul in campanii de lupta si la vinatoare. De doua ori, in anii 941 si 944, a ajuns chiar in Bizant.
In asemenea cazuri, printul o lasa la conducerea statului pe Olga care se obisnuise sa se ocupe cu problemele cnezatului: ea primea solii, conducea judecatile, hotara unde sa trimita griu la schimb cu miere, unde sa se faca transportul de marfuri peste Dnepru. Olga avea foarte mult succes in ceea ce priveste numeroasele obligatii de conducatoare a orasului si a cnezatului intreg.
La Kiev, apar primii crestini
In acest timp, in orasul de scaun Kiev deja aparusera crestinii. Acestia erau negustori bizantini, robi care slujind un timp determinat devenisera liberi si nu mai voiau sa se intoarca in tara de origine, pentru ca isi intemeiasera o casa si o familie in locul unde fusesera robi. Se intimpla ca si rusi care traisera foarte mult timp la Tarigrad sa se intoarca crestinati. Toti acestia tineau foarte mult la credinta intr-un singur Dumnezeu: au construit biserici, au invitat in ele preoti crestini si si-au botezat copiii.
Kievenii ii lasau in pace pe crestinii straini, respectau credinta si obiceiurile straine. Pe rusii lor insa ii persecutau aspru pentru tradare. Le dadeau foc caselor, ii bateau cu pietre si se intimpla chiar sa rapeasca si sa aduca jertfa zeilor pe fiii si fiicele renegatilor. Olga a trebuit sa rezolve de foarte multe ori asemenea probleme, a trebuit sa-i pedepseasca pe vinovati. Ii parea rau pentru crestini si se purta cu simpatie cu ei, pentru ca vedea ca acestia traiesc in armonie: se ajuta unul pe altul, au grija de parintii in virsta chiar si atunci cind ramin ei fara mincare. Ii mai placea faptul ca crestinii trebuiau sa aiba numai o sotie. Chiar si ea citeodata isi facea probleme ca printul Igor, neavind de la ea fiul dorit, va aduce in casa o noua sotie.
In acest timp, in orasul de scaun Kiev deja aparusera crestinii. Acestia erau negustori bizantini, robi care slujind un timp determinat devenisera liberi si nu mai voiau sa se intoarca in tara de origine, pentru ca isi intemeiasera o casa si o familie in locul unde fusesera robi. Se intimpla ca si rusi care traisera foarte mult timp la Tarigrad sa se intoarca crestinati. Toti acestia tineau foarte mult la credinta intr-un singur Dumnezeu: au construit biserici, au invitat in ele preoti crestini si si-au botezat copiii.
Kievenii ii lasau in pace pe crestinii straini, respectau credinta si obiceiurile straine. Pe rusii lor insa ii persecutau aspru pentru tradare. Le dadeau foc caselor, ii bateau cu pietre si se intimpla chiar sa rapeasca si sa aduca jertfa zeilor pe fiii si fiicele renegatilor. Olga a trebuit sa rezolve de foarte multe ori asemenea probleme, a trebuit sa-i pedepseasca pe vinovati. Ii parea rau pentru crestini si se purta cu simpatie cu ei, pentru ca vedea ca acestia traiesc in armonie: se ajuta unul pe altul, au grija de parintii in virsta chiar si atunci cind ramin ei fara mincare. Ii mai placea faptul ca crestinii trebuiau sa aiba numai o sotie. Chiar si ea citeodata isi facea probleme ca printul Igor, neavind de la ea fiul dorit, va aduce in casa o noua sotie.
Olga se adreseaza Nascatoarei
La un moment dat, Olga a facut cunostinta cu o femeie crestina din oras, Fedora, care avea doi fii preoti. Aceasta a sfatuit-o pe printesa sa se roage Nascatoarei de Dumnezeu pentru un fiu. Pentru aceasta a invitat-o pe Olga la ea acasa, i-a aratat icoanele si i-a povestit cum trebuie sa se roage in fata lor. In cea mai mare dintre icoane era zugravita Nascatoarea cu pruncul Iisus in brate. La aceasta icoana trebuia sa se roage si sa-si spuna nenorocirea.
Olga avea unele indoieli pentru ca nu se intimplase la Kiev inca nici o minune. In oras a sosit din Grecia un oarecare episcop care a inceput sa propovaduiasca despre Mintuitor si despre diferite minuni dumnezeiesti descrise in Noul Testament. Orasenii l-au oprit pe propovaduitor si i-au spus: „Daca nu vedem ceva asemanator, nu te credem“. Episcopul, rugindu-se Domnului, a hotarit sa puna pe foc Sfinta Evanghelie, dar aceasta a ramas neatinsa de flacari. Uimiti de aceasta minune, kievenii au inceput sa se crestineze.
Dupa toate acestea, Olga a hotarit sa se adreseze Nascatoarei de Dumnezeu. Fedora i-a aratat cum trebuie sa-si faca semnul crucii, a invatat-o ce rugaciuni sa spuna. Olga a facut tot ce a invatat-o aceasta: seara, cind nu o vedea nimeni, se aseza in genunchi in fata icoanei Maicii Domnului si aproape toata noaptea se ruga.
Peste un an printesa Olga a dat nastere unui fiu, Sviatoslav. Nu a spus nimanui nimic, insa credea cu tarie ca fiul i-a fost trimis de Nascatoarea de Dumnezeu. De aceea, cind printul Igor i-a dat sotiei o multime de daruri, pe cele mai multe Olga i le-a dus Fedorei care le-a donat bisericii pentru Maica Domnului.
La un moment dat, Olga a facut cunostinta cu o femeie crestina din oras, Fedora, care avea doi fii preoti. Aceasta a sfatuit-o pe printesa sa se roage Nascatoarei de Dumnezeu pentru un fiu. Pentru aceasta a invitat-o pe Olga la ea acasa, i-a aratat icoanele si i-a povestit cum trebuie sa se roage in fata lor. In cea mai mare dintre icoane era zugravita Nascatoarea cu pruncul Iisus in brate. La aceasta icoana trebuia sa se roage si sa-si spuna nenorocirea.
Olga avea unele indoieli pentru ca nu se intimplase la Kiev inca nici o minune. In oras a sosit din Grecia un oarecare episcop care a inceput sa propovaduiasca despre Mintuitor si despre diferite minuni dumnezeiesti descrise in Noul Testament. Orasenii l-au oprit pe propovaduitor si i-au spus: „Daca nu vedem ceva asemanator, nu te credem“. Episcopul, rugindu-se Domnului, a hotarit sa puna pe foc Sfinta Evanghelie, dar aceasta a ramas neatinsa de flacari. Uimiti de aceasta minune, kievenii au inceput sa se crestineze.
Dupa toate acestea, Olga a hotarit sa se adreseze Nascatoarei de Dumnezeu. Fedora i-a aratat cum trebuie sa-si faca semnul crucii, a invatat-o ce rugaciuni sa spuna. Olga a facut tot ce a invatat-o aceasta: seara, cind nu o vedea nimeni, se aseza in genunchi in fata icoanei Maicii Domnului si aproape toata noaptea se ruga.
Peste un an printesa Olga a dat nastere unui fiu, Sviatoslav. Nu a spus nimanui nimic, insa credea cu tarie ca fiul i-a fost trimis de Nascatoarea de Dumnezeu. De aceea, cind printul Igor i-a dat sotiei o multime de daruri, pe cele mai multe Olga i le-a dus Fedorei care le-a donat bisericii pentru Maica Domnului.
Sotul mort si ucigasii care merg in petit
Olga a inceput sa discute si cu sotul ei despre crestinism si a recunoscut ca ea deja se inchina Nascatoarei. Daca ei, printul si printesa, vor deveni crestini, atunci si poporul va fi atras sa se crestineze. Oare acest lucru este bun? Oamenii vor afla ca Dumnezeu este unic si ca el l-a creat pe om, vor incepe sa i se inchine Lui, iar nu idolilor ciopliti cu toporul. Si cistigul pe care il va avea statul in urma unui asemenea pas nu este de neglijat: prietenia cu Bizantul si cu toata lumea crestina are multa valoare.
Dar printul Igor nu a fost de acord: zeii lui l-au ajutat tot timpul, in lupte nu l-au parasit, iar el nu poate fi un tradator, le va ramine credincios pina la capat. Nu stia insa printul ca sfirsitul lui este aproape.
In anul 945, Igor cu ostirea sa a plecat dupa bir in orasul Iskorosten. Pe drumul de intoarcere a hotarit ca a luat prea putine bunuri si s-a intors pe furis impreuna cu doi luptatori. Cei de la care luasera bir s-au folosit de acest lucru, pe cei doi luptatori i-au ucis cu salbaticie, iar lui Igor i-au pregatit o cazna groaznica: l-au legat de picioare de doi mesteceni tineri pe care apoi i-au taiat.
Aflind despre moartea sotului, Olga s-a inversunat in minia sa si a jurat sa-i pedepseasca crunt pe ucigati. Cind si-au dat seama de ceea ce-i asteapta, acestia, ca sa-si rascumpere vina, au hotarit sa mearga sa se inchine Olgai si sa i-l propuna de sot pe cneazul lor, Mal. Astfel, Olga ar fi devenit principala sotie si nu s-ar mai fi chinuit ca o vaduva singura.
Olga a inceput sa discute si cu sotul ei despre crestinism si a recunoscut ca ea deja se inchina Nascatoarei. Daca ei, printul si printesa, vor deveni crestini, atunci si poporul va fi atras sa se crestineze. Oare acest lucru este bun? Oamenii vor afla ca Dumnezeu este unic si ca el l-a creat pe om, vor incepe sa i se inchine Lui, iar nu idolilor ciopliti cu toporul. Si cistigul pe care il va avea statul in urma unui asemenea pas nu este de neglijat: prietenia cu Bizantul si cu toata lumea crestina are multa valoare.
Dar printul Igor nu a fost de acord: zeii lui l-au ajutat tot timpul, in lupte nu l-au parasit, iar el nu poate fi un tradator, le va ramine credincios pina la capat. Nu stia insa printul ca sfirsitul lui este aproape.
In anul 945, Igor cu ostirea sa a plecat dupa bir in orasul Iskorosten. Pe drumul de intoarcere a hotarit ca a luat prea putine bunuri si s-a intors pe furis impreuna cu doi luptatori. Cei de la care luasera bir s-au folosit de acest lucru, pe cei doi luptatori i-au ucis cu salbaticie, iar lui Igor i-au pregatit o cazna groaznica: l-au legat de picioare de doi mesteceni tineri pe care apoi i-au taiat.
Aflind despre moartea sotului, Olga s-a inversunat in minia sa si a jurat sa-i pedepseasca crunt pe ucigati. Cind si-au dat seama de ceea ce-i asteapta, acestia, ca sa-si rascumpere vina, au hotarit sa mearga sa se inchine Olgai si sa i-l propuna de sot pe cneazul lor, Mal. Astfel, Olga ar fi devenit principala sotie si nu s-ar mai fi chinuit ca o vaduva singura.
Printesa se razbuna
In curind, la Kiev au venit petitori din partea acestora. Aici Olga si-a aratat taria de caracter. Ascultind propunerea petitorilor, ea le-a spus pe un ton lingusitor: „Mi-e draga vorba voastra. Sotul meu nu mai are cum sa invie. Vreau ca miine sa va prezint oamenilor mei. Iar acum mergeti sa innoptati pe barca voastra. Dimineata, cind voi trimite pe cineva dupa voi, spuneti: «Nici pe cai nu mergem, nici pe jos nu vrem, duceti-ne pe noi cu barca la printesa». Si va vor aduce din barca direct in camerele mele“.
Propunerea printesei le-a placut solilor. In timp ce ei se odihneau, Olga a poruncit sa se sape in curtea iatacului o groapa adinca, iar dimineata a trimis dupa petitori. Raspunzind cu cuvintele spuse de printesa si plini de mindrie pentru marea cinste care li se arata, solii au fost adusi cu barca pe miini la Olga. In curtea iatacului au aruncat barca in groapa, iar vaduva i-a intrebat: „Va place cinstea?“, in timp ce acestia se vaitau fiind acoperiti de vii cu pamint.
In curind, la Kiev au venit petitori din partea acestora. Aici Olga si-a aratat taria de caracter. Ascultind propunerea petitorilor, ea le-a spus pe un ton lingusitor: „Mi-e draga vorba voastra. Sotul meu nu mai are cum sa invie. Vreau ca miine sa va prezint oamenilor mei. Iar acum mergeti sa innoptati pe barca voastra. Dimineata, cind voi trimite pe cineva dupa voi, spuneti: «Nici pe cai nu mergem, nici pe jos nu vrem, duceti-ne pe noi cu barca la printesa». Si va vor aduce din barca direct in camerele mele“.
Propunerea printesei le-a placut solilor. In timp ce ei se odihneau, Olga a poruncit sa se sape in curtea iatacului o groapa adinca, iar dimineata a trimis dupa petitori. Raspunzind cu cuvintele spuse de printesa si plini de mindrie pentru marea cinste care li se arata, solii au fost adusi cu barca pe miini la Olga. In curtea iatacului au aruncat barca in groapa, iar vaduva i-a intrebat: „Va place cinstea?“, in timp ce acestia se vaitau fiind acoperiti de vii cu pamint.
Orasul inamicilor arde din temelii
Cu toate acestea, razbunarea ei pentru moartea sotului nu s-a terminat cu atit. In anul urmator, in fruntea unei armate uriase, printesa a plecat intr-o campanie impotriva ucigasilor sotului ei. Alaturi de mama era si micul Sviatoslav. In batalia finala el a fost primul care a aruncat sulita ranind un cal al dusmanilor. Dupa aceasta, voievodul Asmus a poruncit oastei atacul cu urmatoarele cuvinte: „Printul a dat semnalul de inceperea luptei“. Dusmanii au fost infrinti si s-au imprastiat prin cetatile lor.
Olga si fiul sau s-au grabit spre Iskorosten, locul unde a fost omorit Igor. Asediul s-a prelungit toata vara, iar aparatorii orasului, cunoscindu-si vina si neavind nici o speranta ca kievenii ii vor cruta, isi asteptau moartea. Olga a dat dovada de multa intelepciune, dar si de viclenie. Ea le-a trimis locuitorilor orasului urmatoarea scrisoare: „Deja m-am razbunat pentru moartea sotului meu o data, de doua ori, de trei ori. Nu mai vreau razbunare, dar vreau un bir destul de mic si, impacindu-ma cu voi, o sa plec inapoi“.
Le-a cerut orasenilor foarte putin - din fiecare curte cite trei porumbei sau vrabii. Bucurosi, locuitorii din Iskorosten au dat un bir atit de usor cu multe plecaciuni. Olga le-a dat pasarile luptatorilor sai, poruncindu-le sa lege de fiecare cite un fitil. Cind s-a intunecat, toate aceste fitile au fost aprinse, iar pasarile au fost eliberate in acelasi timp. Purtatori de foc, porumbeii si vrabiile au zburat la cuiburile din orasul cu foarte multe constructii din lemn. Intr-o ora toate curtile au fost cuprinse de flacari. Din Iskorosten au ramas numai taciuni si cenusa si amintirea pentru multe secole despre razbunarea vicleana a printesei Olga.
Printesa merge sa se crestineze
Chiar si asa, amintirea chinuitoare despre groaznicele chinuri prin care a trecut sotul sau nu-i dadea pace. Adesea isi imagina cum tipa el cu un strigat animalic in timp ce este rupt incet in doua. Inima ii tresarea Olgai in piept. „Sufletul tau se chinuie - ii spunea Fedora. Roaga-te singurului Dumnezeu. Chiar daca esti pagina, el te va ajuta, cum te-a ajutat si Nascatoarea.“
Tot mai des Olga se gindea sa plece la Constantinopol (in Rusia i se spunea Tarigrad) sa se boteze si sa devina crestina. In anul 957 s-a hotarit in sfirsit. Si-a pus in ordine toate afacerile, a pregatit un convoi mare cu daruri pentru imparat si insotita de slugi, cu multe lucruri, fara de care nu putea sa plece intr-o calatorie lunga, sub protectia armatei sale s-a indreptat spre Constantinopol. Capitala celui mai puternic imperiu din lume a uimit-o prin bogatia si luxul sau: palate de basm, biserici cu cupole aurite, multe pravalii cu marfuri nevazute pina atunci. In palatul unde au gazduit-o pe Olga scarile din marmura alba erau impodobite cu statui, in curtea interioara, la umbra copacilor se afla un bazin mare, iar mesele sidefate se indoiau sub „povara“ vaselor din aur.
Printesa kieveana se straduia sa nu-si arate teama fata de nimic. Dar si Olga a produs o impresie extraordinara asupra imparatului bizantin Constantin. Chipesa, impunatoare, cu o vorba clara, rasunatoare, linistita si inteleapta. Toate acestea i-au placut foarte mult imparatului, pentru ca asa o vedea in vis pe imparateasa sa. I-a spus Olgai despre dorinta sa de a-i deveni sotie. Era o mare onoare, dar printesa nu i-a raspuns nici „da“, nici „nu“, ci i-a cerut numai lui Constantin sa-i fie martor la botez.
Taina botezului Olgai a fost savirsita de insusi patriarhul Constantinopolului din acea vreme in Biserica Sfinta Sofia. Martori au fost imparatul si mama acestuia. Dupa botez, ea a primit numele Elena. Cind dupa ritualul somptuos Constantin a intrebat-o din nou pe Olga daca este de acord sa-i fie sotie, printesa i-a spus ca ar fi bucuroasa, dar ca potrivit legilor bisericesti nu poate fi sotia nasului sau de botez.
Imparatul Constantin a fost un barbat intelept. De aceea nu s-a suparat pe Olga pentru ca l-a refuzat cu atita viclenie. Dimpotriva, a fost din nou uimit de intelepciunea ei si s-a suparat doar pentru ca nu i-a lasat nici o speranta pentru viitor.
Chiar si asa, amintirea chinuitoare despre groaznicele chinuri prin care a trecut sotul sau nu-i dadea pace. Adesea isi imagina cum tipa el cu un strigat animalic in timp ce este rupt incet in doua. Inima ii tresarea Olgai in piept. „Sufletul tau se chinuie - ii spunea Fedora. Roaga-te singurului Dumnezeu. Chiar daca esti pagina, el te va ajuta, cum te-a ajutat si Nascatoarea.“
Tot mai des Olga se gindea sa plece la Constantinopol (in Rusia i se spunea Tarigrad) sa se boteze si sa devina crestina. In anul 957 s-a hotarit in sfirsit. Si-a pus in ordine toate afacerile, a pregatit un convoi mare cu daruri pentru imparat si insotita de slugi, cu multe lucruri, fara de care nu putea sa plece intr-o calatorie lunga, sub protectia armatei sale s-a indreptat spre Constantinopol. Capitala celui mai puternic imperiu din lume a uimit-o prin bogatia si luxul sau: palate de basm, biserici cu cupole aurite, multe pravalii cu marfuri nevazute pina atunci. In palatul unde au gazduit-o pe Olga scarile din marmura alba erau impodobite cu statui, in curtea interioara, la umbra copacilor se afla un bazin mare, iar mesele sidefate se indoiau sub „povara“ vaselor din aur.
Printesa kieveana se straduia sa nu-si arate teama fata de nimic. Dar si Olga a produs o impresie extraordinara asupra imparatului bizantin Constantin. Chipesa, impunatoare, cu o vorba clara, rasunatoare, linistita si inteleapta. Toate acestea i-au placut foarte mult imparatului, pentru ca asa o vedea in vis pe imparateasa sa. I-a spus Olgai despre dorinta sa de a-i deveni sotie. Era o mare onoare, dar printesa nu i-a raspuns nici „da“, nici „nu“, ci i-a cerut numai lui Constantin sa-i fie martor la botez.
Taina botezului Olgai a fost savirsita de insusi patriarhul Constantinopolului din acea vreme in Biserica Sfinta Sofia. Martori au fost imparatul si mama acestuia. Dupa botez, ea a primit numele Elena. Cind dupa ritualul somptuos Constantin a intrebat-o din nou pe Olga daca este de acord sa-i fie sotie, printesa i-a spus ca ar fi bucuroasa, dar ca potrivit legilor bisericesti nu poate fi sotia nasului sau de botez.
Imparatul Constantin a fost un barbat intelept. De aceea nu s-a suparat pe Olga pentru ca l-a refuzat cu atita viclenie. Dimpotriva, a fost din nou uimit de intelepciunea ei si s-a suparat doar pentru ca nu i-a lasat nici o speranta pentru viitor.
Rusii inteleg ca Dumnezeu este mai puternic decit zeii lor
La Kiev stirea despre faptul ca printesa lor a trecut la o credinta straina a fost primita in mod diferit: unii o invinovateau in tacere pentru pasul facut, altii se temeau ca zeii lor se vor razbuna pentru tradare, iar altii - cei mai multi ce-i drept - au inceput sa se gindeasca in mod serios la acest lucru. Deci daca chiar inteleapta Olga credea intr-un Dumnezeu unic strain inseamna ca El este mai puternic decit Perun si ceilalti zei ai lor.
Olga a vorbit si cu fiul sau sa se crestineze, dar Sviatoslav a refuzat. „Va ride toata armata de mine“ - i-a spus el mamei, insa supusilor sai nu le interzicea sa se crestineze. In general, el semana cu tatal sau: isi petrecea timpul in campanii de lupta, supunea tot ce-i iesea in cale largind granitele Rusiei kievene, nu o data i-a invins pe pecenegi, a mers chiar si in Bulgaria.
Astfel incit toate problemele statului trebuiau rezolvate de catre stapina pamintului rusesc, Olga. Pe linga toate acestea, ea trebuia sa-i educe pe cei trei nepoti, fiii lui Sviatoslav: Iaropolk, Oleg si cel mai mic, cel mai iubit, Vladimir. Printre altele s-a intimplat ca intr-una din campaniile pe pamint bulgar Sviatoslav sa supuna orasul Pereiaslavet de pe Dunare, care i-a placut atit de mult incit a hotarit sa ramina aici pentru totdeauna.
La Kiev stirea despre faptul ca printesa lor a trecut la o credinta straina a fost primita in mod diferit: unii o invinovateau in tacere pentru pasul facut, altii se temeau ca zeii lor se vor razbuna pentru tradare, iar altii - cei mai multi ce-i drept - au inceput sa se gindeasca in mod serios la acest lucru. Deci daca chiar inteleapta Olga credea intr-un Dumnezeu unic strain inseamna ca El este mai puternic decit Perun si ceilalti zei ai lor.
Olga a vorbit si cu fiul sau sa se crestineze, dar Sviatoslav a refuzat. „Va ride toata armata de mine“ - i-a spus el mamei, insa supusilor sai nu le interzicea sa se crestineze. In general, el semana cu tatal sau: isi petrecea timpul in campanii de lupta, supunea tot ce-i iesea in cale largind granitele Rusiei kievene, nu o data i-a invins pe pecenegi, a mers chiar si in Bulgaria.
Astfel incit toate problemele statului trebuiau rezolvate de catre stapina pamintului rusesc, Olga. Pe linga toate acestea, ea trebuia sa-i educe pe cei trei nepoti, fiii lui Sviatoslav: Iaropolk, Oleg si cel mai mic, cel mai iubit, Vladimir. Printre altele s-a intimplat ca intr-una din campaniile pe pamint bulgar Sviatoslav sa supuna orasul Pereiaslavet de pe Dunare, care i-a placut atit de mult incit a hotarit sa ramina aici pentru totdeauna.
Cum a decurs confruntarea cu pecenegii
Aflind despre asta, pecenegii aveau de gind sa cucereasca Kievul cu Olga si fiii printului ca sa se rafuiasca cu ei. Hoardele de nomazi au inconjurat orasul. Inchizindu-se in cetate, Olga si kievenii asteptau ajutor. Pe partea cealalta a riului Dnepru se pregateau trupele de rezervisti, dar acestea nu au reusit sa treaca riul sub ploaia de sageti.
In Kiev a inceput foametea. Mincasera tot ce era viu, chiar si ciinii. Ajunsi la disperare, oamenii au inceput sa ii ceara Olgai sa lase orasul la mila invingatorilor. Dar ea stia ca asta inseamna sa-i condamne la moarte pe nepoti. Din fericire, chiar si la batrinete ea si-a pastrat intelepciunea si viclenia care au ajutat-o sa gaseasca o iesire.
Noaptea tirziu cu ajutorul unui slujitor credincios care stia limba pecenegilor, Olga a reusit sa iasa pe neobservate impreuna cu nepotii din oras. Pe malul Dneprului a gasit o barca veche, i-a pus in ea pe copii si, binecuvintindu-i, a plecat cu barca. Cind batrana printesa a atins celalalt mal, rezevistii pregatiti s-au aruncat in barci si s-au indreptat spre Kiev. In ceata de dimineata sagetile pecenegilor aproape ca nu i-au atins. Atacul rezervistilor afost atit de rapid incit pecenegii au cedat. Sviatoslav a sosit la timp si i-a urmarit pina departe in stepa. In cele din urma pecenegii au promis sub juramint ca nu vor mai incalca niciodata pactul incheiat cu Kievul.
Aflind despre asta, pecenegii aveau de gind sa cucereasca Kievul cu Olga si fiii printului ca sa se rafuiasca cu ei. Hoardele de nomazi au inconjurat orasul. Inchizindu-se in cetate, Olga si kievenii asteptau ajutor. Pe partea cealalta a riului Dnepru se pregateau trupele de rezervisti, dar acestea nu au reusit sa treaca riul sub ploaia de sageti.
In Kiev a inceput foametea. Mincasera tot ce era viu, chiar si ciinii. Ajunsi la disperare, oamenii au inceput sa ii ceara Olgai sa lase orasul la mila invingatorilor. Dar ea stia ca asta inseamna sa-i condamne la moarte pe nepoti. Din fericire, chiar si la batrinete ea si-a pastrat intelepciunea si viclenia care au ajutat-o sa gaseasca o iesire.
Noaptea tirziu cu ajutorul unui slujitor credincios care stia limba pecenegilor, Olga a reusit sa iasa pe neobservate impreuna cu nepotii din oras. Pe malul Dneprului a gasit o barca veche, i-a pus in ea pe copii si, binecuvintindu-i, a plecat cu barca. Cind batrana printesa a atins celalalt mal, rezevistii pregatiti s-au aruncat in barci si s-au indreptat spre Kiev. In ceata de dimineata sagetile pecenegilor aproape ca nu i-au atins. Atacul rezervistilor afost atit de rapid incit pecenegii au cedat. Sviatoslav a sosit la timp si i-a urmarit pina departe in stepa. In cele din urma pecenegii au promis sub juramint ca nu vor mai incalca niciodata pactul incheiat cu Kievul.
Semnul crucii peste micutul Vladimir
Cind Sviatoslav s-a intors, Olga, presimtind ca mai are putin de trait, i-a cerut fiului sa ramina pina la moartea ei. Dupa trei zile ea s-a stins din viata. Pe patul de moarte, Olga i-a rugat ca in amintirea ei sa nu-i prigoneasca pe crestini. In ultima clipa, cind au fost adusi nepotii sa-si ia adio de la bunica, micul Vladimir s-a aplecat catre ea, iar ea a reusit sa faca semnul crucii deasupra lui. Marea printesa Olga a murit la 24 iulie 969.
Dupa cum a scris Nestor in letopisetul sau, Olga a fost predecesoarea crestinismului pe pamintul rusesc, asemenea unei raze de dimineata care precede lumina de peste zi.
Cind Sviatoslav s-a intors, Olga, presimtind ca mai are putin de trait, i-a cerut fiului sa ramina pina la moartea ei. Dupa trei zile ea s-a stins din viata. Pe patul de moarte, Olga i-a rugat ca in amintirea ei sa nu-i prigoneasca pe crestini. In ultima clipa, cind au fost adusi nepotii sa-si ia adio de la bunica, micul Vladimir s-a aplecat catre ea, iar ea a reusit sa faca semnul crucii deasupra lui. Marea printesa Olga a murit la 24 iulie 969.
Dupa cum a scris Nestor in letopisetul sau, Olga a fost predecesoarea crestinismului pe pamintul rusesc, asemenea unei raze de dimineata care precede lumina de peste zi.
de Georgeta Licsandru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu