Noua ordine mondiala - Noul totalitarism

Caderea comunismului nu a adus cu sine acea reflectie asupra fenomenului totalitar,pe care am sperat-o cu totii.Dimpotriva chiar,tentatia utopica a ramas la fel de puternica.Odata cu disparitia comunismului, N.A.T.O. si-a pierdut obiectul ca alianta defensiva impotriva unui pericol real.A ramas un aparat de putere disponibil,fara ancorare in real,aparat care,fiind data fascinatia si hybris-ul puterii,nu putea fi abandonat.Aici a avut loc o transformare radicala:pentru a continua sa existe o necesitate obiectiva,N.A.T.O. a trebuit sa-i motiveze existenta si sa justifice folosirea fortei militare uriase pe care o detine.Si nimic nu era mai potrivit ca ideologie de justificare a fortei decat drepturile omului si pacea lumii.
Drepturile omului sunt un concept ideologic cu continut arbitrar si discriminatoriu.Nu oricine e demn de drepturile omului [...].Aspectul esential este insa acela al universalitatii acestor drepturi,deoarece,pentru a fi operante,ele implica existenta unui aparat juridic la nivel planetar si a unei forte militare mondiale capabile sa intervina oriunde - exact roul pe care si l-a asumat noul N.A.T.O.Drepturile omului trimit in ultima instanta la crearea statului mondial,imperium mundi.
Conceptul de noua ordine mondiala si transformarea aliantei N.A.T.O. intr-o unealta a acestei ideologii,o puetere militara in ofensiva,cu arie de actiune nelimitata,reflecta permanenta fascinatiei utopice.Aici se proiecteaza din nou imaginea globului terestru inconjurat de raze de soare,care fusese simbolul Uniunii Sovietice si al comunismului mondial.Din nou apare planul de a strange omenirea intr-o unica turma (o turma si un pastor,dar
nicidecum in duh evanghelic),plan pe care il descrie atat de precis Dostoievski in Legenda Marelui Inchizitor. Din nou apare ispita unei eshatologii terestre - infratirea tuturor oamenilor si pacea vesnica a lumii fara Hristos.
Acesta este punctul in care critica trebuie formulata.Conflictul,o batatlie spirituala in care stau fata in fata credinta in Mantuitorul si credinta utopica a omului de a se crede in stare sa se mantuiasca pe sine si intreaga lume - mantuire de rau,de pacat ,de razboi.Noua ordine mondiala este in principal o utopie a pacii lumii - un plan de a scoate omenirea de sub spectrul conflictelor ,al asupririi si al razboiului,prin distrugerea statelor nationale,anularea constiintei de neam si instaurarea unui furnicar multietnic planetar.Proiect care,ca orice utopie,face parte din conditia umana supusa pacatului si nu poate disparea prin nici un efort pur omenesc,iar pacea intre oameni nu se poate infaptui orizontal,prin vointa omenilor rupti de Dumnezeu (si de aceea rupti unii de altii),ci numai vertical - de la Dumnezeu spre oameni.Sigur,razboiul va disparea,asa este credinta noastra crestineasca,dar va disparea atunci cand Dumnezeu va fi in tot si in toate.Utopia pacii lumii nu numai ca nu poate aduce pacea,dar universalizeaza razboiul,intr-o distrugatoare negare a realului si a vietii.
Utopiile pacii lumii,adesea cu titlul de pacea vesnica (!),sunt nenumarate.Unele mai putin cunoscute,altele mai cunoscute:planuri scrise de un Pierre Dubois (1305-1307),ducele de Sully (Le grand Dessein -1638),William Penn (1693),John Bellers (1710), abatele de Saint-Pierre (1713), Kant (Zum ewigen Frieden - 1795),Bertrand Russel (1917-1935).Studiul acestor texte este cat se poate de util.Pentru ca utopiile nu numai ca mint prin viziunea paradisiaca pe care o descriu - aceasta viziune in sine trebuie respinsa radical,pentru ca iluziile nu sunt inocente:minciuna este de la diavol! - dar isi dezvaluie continutul.Fara a intra aici in amanuntele si nuantele diverselor texte,se poate spune ca solutia utopica este una:pacea lumii prin crearea imperiului mondial.Pacea este asigurata prin monopolizarea fortei armate de catre o putere planetara,gata sa intervina in conflicte regionale, transformandu-le in mici revolte reprimate imediat,sau in interiorul statelor (care oricum nu mai sunt decat un fel de unitati administrative in interiorul Marelui Stat),in caz de nesupunere sau de conflicte interetnice.Ceea ce e interesant este ca in utopiile pacii,oricat de idilic ar fi pictate,razboiul nu dispare de fapt.Se universalizeaza numai.Ceea ce utopiile ajung sa proiecteze nu este decat crearea unei puteri uriase,a unui aparat de constrangere si represiune cosmic.
Ideea de imperium mundi se impleteste in textele utopice cu aceea de legiferare a pacii,mai precis cu o interpretare utopica a dreptului.Utopiile sunt in general refractare fata de dreptul international existent,considerandu-l insuficient de revolutionar (dreptul intre popoare continua sa respecte suveranitatea statelor) si de aceea incapabil de a asigura pacea vesnica a lumii.Potrivit planurilor utopice,pacea nu poate fi realizata decat printr-un nou tip de jus gentium (dreptul intre popoare) si prin stabilirea unui jus cosmopoliticum (dreptul valabil pe tot globul).
E adevarat ca dreptul international,atat clasic cat si modern,este putin revolutionar.E adevarat si ca este neputincios.La o analiza mai atenta,descoperim insa ca valoarea lui sta tocmai in aceasta neputinta intrinseca.Dreptul international nu este o institutie juridica ca oricare alta,ci in primul rand un simbol moral,o recunoastere a dreptului popoarelor si un fundal pe care se proiecteaza agresiunea neasteptata a unui stat impotriva altuia,aparand asa cum este.In momentul insa in care dreptul international se transforma,asa cum vrea interpretarea utopica,intr-o institutie juridica efectiva,cu tribunale si cu pedepse,se ajunge dintr-o data la ideea de Judecator al Lumii si la lansarea si motivarea unei forte militare planetare.Nici un stat nu se poate erija in judecator al unui alt stat,spunea vechiul principiu de drept international;si avea perfecta dreptate.Caci daca un stat e sa fie pedepsit,atunci un alt stat (sau alianta militara) se transforma in sabia dreptatii (ceea ce nici un stat nu poate sa fie),iar pedeapsa devine pedeapsa colectiva unui intreg popor.
Tocmai aceasta nedreptate strigatoare la cer trebuie evitata,pastrand dreptul international in starea lui simbolica si necedand tentatiei utopice de a face dreptate pe intreg pamantul,ceea ce nu ii este posibil omului.
Al doilea aspect al pacii prin lege este fictiunea potrivit careia existenta aceluiasi drept pe intreg globul (jus comopoliticum) este o garantie a dreptatii si a pacii.Nimic mai gresit.Jus cosmopoliticum ca drept universal (drepturile omului sunt jus cosmopoliticum) reprezinta,pe de o parte,negarea dreptului ca fenomen istoric si national (dreptul este un fenomen vital in societatile omenesti si nu poate fi rupt de experienta istorica si de intelegera morala si spirituala a unui popor),si implica,pe de alta parte,existenta unui stat mondial care sa cuprinda o institutie juridica cu putere asupra intregii populatii a globului.
Perspectiva timpului in care intram este (...) dominata de utopie,totalitara prin excelenta. Utopia ca semn de revolta impotriva lui Dumnezeu,ignorare a pacatului si neacceptare a Mantuirii prin Hristos; utopia ca negare a realitatii umane - realitate spirituala si realitate pamanteasca,istorica si trans-istorica,individuala si colectiva.Utopia ca negare atat a Cerului,cat si a pamantului.
Oroarea comunismului nu a fost in stare sa discrediteze utopia unui nou pamant si a unui nou cer create de om.Maladia spirituala al carei simptom a fost comunismul a ramas aceeasi,daca nu cumva chiar s-a agravat.Brutalitatea comunismului a fost intr-un fel si slabiciunea lui.Noua ordine mondiala si pax americana nu sunt inca la fel de sangeroase,pentru ca se mizeaza acum pe alta manipulare,oarecum mai subtila,a
constiintelor,ca si pe o capitulare neconditionata...
Istoria pamantului este o istorie a ratacirilor.Dupa ce omul,in razboaiele sale distrugatoare,va fi baut intreg paharul amagirii,el se va intoarce in sfarsit catre Dumnezeu,nu plin de pacea sa,ci cautand din abisul neputintei si al durerii,catre Pacea de Sus.


articol de Monica Papazu