Sunt in viata popoarelor situatii in care omul luminat trebuie sa se ridice mai presus de stramtele vederi de partid si sa judece oamenii si faptele cu impartialitatea istoriografului nepreocupat.O asemenea situatie e si aceea in care statul roman se afla in zilele noastre.
Dezvoltarea politica a poporului roman a ajuns intr-un stadiu in care oricarui popor i se pune intrebarea:esti ori nu esti element capabil de a intemeia si de a mentine ordinea sociala ca garantie de dezvoltare,pe o bucata de pamant?
De astazi inainte nu mai e cu putinta sa traim sub forma,mai mult ori mai putin nedefinita,de pana acum;atat situatia generala a Orientului,cat si aspiratiunile noastre proprii ne hotarasc a ne constitui in stat deosebit si cu desavarsire neatarnat.
Iar daca nu vom fi capabili de a savarsi prin noi insine aceasta opera de constituire,atunci va trebui sa renuntam,pentru totdeauna poate,la realizarea scumpelor noastre dorinte de neatranare,caci de astazi inainte relatiile internationale indefinite nu mai sunt cu putinta in Europa.
Aceasta este alternativa fatala in fata careia se afla neamul romanesc in zilele noastre;aceasta e morala si neinduratul adevar pe care nici un roman nu trebuie sa-l scape din vedere;noua,generatiunilor in viata,ne-a cazut sarcina mareata de a dovedi ca buna a fost prasila ce Traian a rasadit pe pamantul Daciei si ca nu in zadar au luptat strabunii nostrii atatea veacuri de-a randul.
O idee avusese Traian in veder cand s-a hotarat sa verse sabgele ostenilor romani pentru cucerirea Daciei;voia sa stabileasca ordinea si sa aseze un strat de cultura omeneasca la gurile Dunarii.
Aceasta idee,din care s-a zamislit neamul romanesc,nici pana in ziua de astazi nu s-a realizat; optsprezece veacuri au trecut,optsprezece sute de ani de-a randul am luptat fara de curmare ca sa castigam o singura zi de desvoltare pacinica;astazi a sosit acea zi si,acum ori niciodata,vom face pasul hotarator pentru implinirea misiunii noastre istorice.
Mari sunt vremurile in care traim si fiecare dintre noi trebuie sa ia hrana intaritoare din constiinta misiunei la implinirea careia a fost chemat prin aceea ca se afla in randul romanilor azi in viata.
***
Cand romanii se reivesc in istorie,la Arges si la Suceava,ei sunt un element prigonit ce cauta un adapost spre a se putea desvolta in pacinica retragere.Dovada sunt ramasitele inceputului de cultura ce s-au pastrat din acele timpuri departate.Era sadita in inimile acelor oameni vechi iubirea pentru tot ce (e) drept,bun si frumos;insa nobila samanta,abia rasarita din pamant,era mereu strivita de copitele salbaticelor cete de vrajmasi.
Veacuri au trecut astfel;in curgerea veacurilor,cetele salbatice au pierit una cate una,iar astazi stam,adapostiti intre hotarele tarii noastre si nimeni nu mai indrasneste sa calce fara de invoire ori fara de voia noastra aceste hotare.
E mica tarisoara noastra,ii sunt stramte hotarele,greutatile vremurilor au stirbit-o;dar aceasta tara mica si stirbita e tara noastra,e tara romaneasca,e patria iubita a oricarui suflet romanesc;intr-insa gasim toate putintele desvoltarii,intocmai ca intr-una oricat de intinsa.
Athena era un petec de pamant si totusi numai din comorile ei si-a luat imparatia lui Alexandru podoabele maririi.
S-o facem mare pe tarisoara noastra prin roadele muncei noastre si prin marirea vredniciilor noastre,caci de astazi inainte nimeni nu ne mai jigneste in lucrare,si daca nu putem sa ne urmam in pace desvoltarea,atunci (e) bine sa stim ca nu mai sunt copitele salbaticelor cete de vrajmasi cari strivesc samanta abia incoltita,ci hula,vrajba si ura ce ne-o facem noi insine.
Nu mai putem astazi sa ne desvinovatim ca in trecut,cu vrajmasii ce ne inconjoara si nu ne lasa sa inaintam spre implinirea misiunei noastre;ori de cate ori ne oprim in cale,dovedim ca nu suntem vrednici nici de locul la care ne-a pus intamplarea.
E un roman slab de inger acela care sperie tara cu primejdii ce ne-ar fi amenintat din afara soarta,viitorul nostru si al urmasilor nostri atarna de la intelepciunea noastra si de la buna chibzuinta cu care vom inainta spre realizarea misiunei istorice ce ni se cuvine - si numai spre a acestei uneia si singure misiuni;
primejdiile,daca ne ameninta,ne ameninta dinlauntru.
Usurinta,reaoa-credinta,nesocotinta si zelul patimas la noi insine,numai acestea pot sa fie izvorul primejdiilor ce ne ameninta,si vai si amar de noi daca,in vremurile noastre mari,am avea parte de a fi condusi de oameni mici,al caror cap e prea stramt sprea a putea cuprinde conceptia bogata a misiunei unui popor intinerit dupa o viata de optsprezece veacuri,ori a caror inima e prea sarbada spre a se putea incalzi de aceasta misiune,oameni ce ar voi sa ne duca unde n-avem sa mergem prea in pripa,prea departe ori in directii nepotrivite cu firea blanda si asezata a neamului nostru.
Trebuie sa fim un strat de cultura la gurile Dunarii:aceasta e singura misiune a statului roman si oricine ar voi sa ne risipeasca puterea spre alt scop pune in joc viitorul urmasilor si calca in picioare roadele muncei strabunilor nostri.
Aici,intre hotarele stramte ale tarii romanest,trebuie sa se adune capitalul de cultura din care au sa se imprumute fratii nostri de prin tarile de prinprejur,dimpreuna cu celelalte popoare mai inapoiate decat noi.
Legaturile de sange si identitatea individualitatii nationale fata de unii,comunitatea traditiunilor istorice si identitatea dederilor religioase fata de altii,ne deschid si netezesc calea inrauririi pacinice si binefacatoare,pe care trebuie sa pasim cu cea mai deplina buna-credinta.
Astfel intelege societatea moderna misiunea statului roman;astfel rezulta ea din istoria noastra;astfel a fost conceputa chiar de catre intemeietorul neamului romanesc.Niciodata nu am fost element stapanitor;niciodata nu am manifestatin noi nici chiar tendinta de a supune pe altii,ci totdeauna romanul s-a multumit a fi adapostit si a se desvolta pe pamantul sau;daca vom urma si in viitor tot astfel,lasand in pace pe cei ce ne lasa in pace si traind in buna intelegere cu cei ce nu ne jignesc,vom aduce societatii europene - si indeosebi statelor vecine - serviciul pe care nici un alt stat nu-l poate aduce,deoarecenici un alt stat nu are cu popoarele de primprejur legaturile pe cari le avem noi.
2 noiembrie 1879
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu