Pentru orice crestin de buna credinta este evident ca cea mai mare lacuna a vietii bisericesti a fost absenta iubirii de adevar si,mai ales,a capacitatii de jertfa.
In vremurile dificile pentru destinul crestin,a nu suferi pentru Hristos echivaleaza,de fapt,cu o abdicare de la marile imperative si constituie o impietate.Jertfa este cea mai sigura si importanta contributie la intarirea credintei si a Bisericii.
Nu este permis ca un apostol sa devina,sub nici o forma,colaborator voluntar al minciunii si imposturii.Spiritul apostolic si patriotic este categoric impotriva ideii de a servi credinta prin compromis.Acest principiu a fost formulat atat de profund de Pascal,in timpul sublimei sale lupte pentru apararea puritatii moralei crestine:"Nu este permis a se savarsi cel mai mic rau ca sa faca sa triumfe cel mai mare bine si adevarul divin nu are nevoie de minciuna noastra".
In numele adevarului,nu avem voie sa afirmam ca nu am avut libertatea de a ne realiza misiunea.Crestinul,si in primul rand apostolul,are la dispozitie,in orice conditii,,libertatea de a refuza orice fapta care ar fi impotriva intereselor fundamentale ale credintei,libertatea de a suporta consecintele demnitatii si fidelitatii apostolice si libertatea - suprema libertate! - de a lupta pentru credinta pana la martiriu.Numai asa se face dovada credintei in inviere si in triumful final al adevarului crestin.
Nimeni nu este obligat sa-si asume o misiune grea in vremuri de cumpana,dar odata asumata,se impune datoria de a o implini cu onoare pana la capat.Este greu,in vremuri de cumpana,de acceptat pentru comoditatea si lasitatea noastra,ca,in momentele de prigoana,locul aspirantilor spre culmi este in temnita.
Nu se poate crede cu adevarat decat in apostolii pe care ii urasc si ii persecuta dusmanii lui Hristos!
Lipsa capacitatii de jertfa a determinat slabirea prestigiului Bisericii si are in prezent drept consecinta inadmisibila rusine ca in stravechea noastra patrie crestina,presupusa acum a fi libera,crestinii,care formeaza zdrobitoarea majoritatea a populatiei,sa ajunga in situatia paradoxala de a cersi de la o minoritate de atei si liberi cugetatori dreptul de a face instructie religioasa tineretului.
Catehizarea copiilor botezati era o datorie primordiala pe care nutrebuia sa o aprobe nimeni si care trebuia implinita,in epoca ateista,cu orice risc,caci avea o prioritate si importanta absoluta in raport cu orice alta activitate a clerului.
Astazi poporul roman doreste ca biserica stramoseasca sa-si indeplineasca misiunea esentiala de a fi un autentic far spiritual in crepusculul si dezorientarea morala din tara.In aceasta actiune vitala pentru renasterea romaneasca,Biserica trebuie sa lucreze in favoarea credintei,sa capteze toate fortele neintinate ale societatii si,in primul rand,pe cei ce impun prin statura lor morala,cei care au patimit prin inchisori.
In numele interesului Hristos si pentru apararea valorilor crestine.Acesti luptatori,la randul lor,trebuie sa fe primii colaboratori ai clerului la renasterea spirituala,crestina,a neamului si la intarirea prestigiului Bisericii.
In aceasta lupta si martirii nostri vor fi prezenti.Jertfa lor,a tuturor martirilor ucisi in lanturi si ingropati in cimitire fara cruci si nume,va patrunde cu lumina ei rascolitoare in constiinta generatiilor viitoare.
Exista in crestinismul romanesc dorinta de a pune in evidenta si de a valorifica patrimoniul moral realizat de-a lungul istoriei noastre.Stefan cel Mare si Constantin Brancoveanu au fost beatificati de mult de evlavia populara.
Ar fi un act de dreptate in favoarea credintei daca Biserica si-ar indrepta atentia spre universul inchisorilor.
Inchisorile politice din Romania au fost veritabile catacombe in care se suferea sis e murea pentru Hristos!
Asa cum tanarul italian Giorgio Frassati,traitor in veacul nostru,prin puritatea si frumusetea vietii lui,a intrat in calendarul Bisericii Catolice,tot asa ar putea intra in panteonul evlaviei ortodoxe romanesti tineri ca Valeriu Gafencu,Gheorghe Jimboiu,si altii.
Ei au urcat prin trairea lor culmea suferintei si prin moartea lor eroica in inchisorile prigonitorilor credintei lui Hristos au devenit martiri si pot constitui modele contemporane de sfintenie si marturisire crestina,modele atat de necesare pentru educatia morala a tineretului si a efortului de restaurare a prestigiului Bisericii.
Ma adresez acum si voua,tineri ai Romaniei,cautatori zbuciumati ai unui ideal care sa fie pe masura aspiratiilor voastre spre perfectiune si absolut.
Constituiti-va in pelerini la "locurile sfinte" ale romanismului:Aiud,Gherla,Pitesti,Jilava,Canal,minele de plumb din Maramures si celelalte.Priviti indelung cu evlavie acele catacombe in bezna carora a fost crucificata elita acetsui neam!
Cautati sa cunoasteti care a fost idealul spiritual si national al acestor luptatori care au salvat onoarea nemaului,caci jertfa lor a facut ca acest popor sa nu fie acoperit de rusinea de a fi fost ocupat si comunizat fara nici o rezistenta.Cautati si descoperiti secretul fortei lor morale care i-au facut capabili sa suporte suferintele iadului creat pentru ecterminarea lor.
Desteapta-te tineret al Romaniei si nu uita aceste adevaruri pe care le rostim in acest moment de rascruce.
Acolo unde sunt fostii detinuti politici,acolo este cu adevarat constiinta si inima acestui neam,acolo este reala autoritate morala din aceasta tara.
Numai ei pot sa vorbeasca,fara sa minta,despre dragostea de neam si despre interesele nationale.
Numai ei pot sa faca referire,fara sa roseasca,la spiritul de abnegatie si sacrificiu.
Numai ei pot sa pronunte,fara sa comita un sacrilegiu,numele lui Avram Iancu,al lui Horia,Closca si Crisan sau al lui Eminescu.
Istoria vietii lor este un lung zornait de lanturi.
Faceti tacere in constiinta si inima voastra ca sa-I auziti!
Puneti-va aspiratiile si lupta voastra sub tutela lor morala.
Numai de la ei poate porni adevarata renastere crestina si nationala din tara noastra,renasterea pe care o doreste cu ardoare sufletul nostru inca nealterat.
Nu pot fi servantii de ieri ai internationalismului proletar,iubitorii de azi ai natiunii.
Nu pot fi slujitorii de ieri ai imensei minciuni care a fost comunismul,luptatorii de azi pentru adevar.
Nu pot fi ateii si cinicii de ieri,filantropii si aparatorii de azi ai credintei stramosesti.
Ar fi de-a dreptul grav pentru viitorul acestei tari,daca tineretul si-ar da adeziunea si ar nazui spre alt ideal decat al celor care si-ausacrificat tineretea pe altarul iubirii de neam si credinta si daca ar urma alt drum decat al celor care au intrat in lupta importiva fortelor satanice din acest veac,fara alt ordin de chemare decat cel al constiintei si fara alt beneficiu decat cel al suferintei si al sacrificiului.
Numai pe calea indicata de mana insangerata de lanturi veti putea gasi adevarul si sensul vietii voastre.
Va adresez inca un indemn care as vrea sa aiba forta si rezonanta unui testament:
In cimitirele fostelorinchisori si lagare ale mortii din Romania zac osemintele atator eroi si sfinti ai neamului peste care calca profanatoarea uitare si lipsa de bun simt si respect al celor care se numesc romani.Este un sacrilegiu cutremurator ca pe osemintele acestor martiri ai nemaului sa se ridice garaje si cotete de porci asa cum se intampla la Aiud.
Sanatatea morala a unui poporse probeaza prin gradul de respect,de pietate pe care il manifesta fata de eroii si sfintii sai.
Voi,tineri ai Romaniei,stergeti aceasta blasfemie!Cand noi,ultimii supravietuitori ai prigoanei comuniste nu vom mai fi,ridicatipe sacrele morminte ale eroilor un mausoleu demn de imensa lor jertfa si,prin idealismul eroic pe care l-ati invatat de la ei,inaltati catapeteasma idealului pe care ei l-au aureolat si l-au facut nemuritor prin jertfa lor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu