Conexiunea UCK-Al-Queda-MI6
Christopher Deliso, in cartea "The Coming Balkan Caliphate" (Westport, Praeger Security International, 2007), la pag. 43, scrie: "Societatea Islamica Albaneza din Londra, condusa de seicul kosovar Muhammed Stubla, a facut lobby si a procurat fonduri pentru UCK. In contradictie cu discursul laic al liderilor UCK, seicul kosovar a definit grupul militant islamic al UCK drept o organizatie afiliata la "Societatea Islamica Albaneza" si care este hotarata sa se apere pe sine, poporul sau, patria albaneza si religia islamica, folosindu-si toate capacitatile si mijloacele."
Incepand din 1998, au inceput recrutarile pentru UCK in randul islamistilor din Marea Britanie. Acestea aveau loc la moscheea "Finsbury Park" din Londra si erau supervizate de seicul Omar Bakri Mohammed, membru important al Al-Queda. Recrutarile mujahedinilor se faceau sub lozinca "razboiului sfant" contra crestinilor din Kosovo. Cunoscutul John Loftus, fost procuror in Departamentul de Stat al SUA, autorul unor carti de publicistica istorica de notorietate, afirma ca Omar Bakri, alaturi de Abu Hamza si Haroon Answat - suspectii principali ai
atacurilor de la Londra din 7/7 2005 - au fost recrutati de MI6 ("Military Intelligence 6"), la mijlocul anilor '90, si antrenati, alaturi de alti islamisti, de UCK in Kosovo. John Loftus a ajuns la aceasta concluzie coroborand informatii provenind din surse din serviciile secrete americane si franceze. Nafeez Mosadeeq Ahmed scria, in publicatia americana "The Raw Story", din 18 septembrie 2006, ca: "Conexiunea cu MI6 ridica semne de intrebare asupra legaturilor lui Bakri cu autoritatile si serviciile secrete britanice. Exilat acum in Liban, Bakri este imun fata de urmarirea judiciara, formala, din Marea Britanie."
Bakri, omul care recruta islamisti pentru UCK si "razboiul sfant" din Kosovo, afirma inainte de exilul in Liban: "Noi, islamistii, nu facem distinctie intre civilizati si non-civilizati, inocenti si non-inocenti. Singura distinctie pe care o facem este intre musulmani si necredinciosi. Viata unui necredincios in Islam nu are nici o valoare."
Actualul prim-ministru kosovar Hashim Thaci, fost comandant UCK, a avut vechi legaturi cu Al-Queda, nu doar prin Bakri. De altfel, si in Bosnia, Al-Queda a fost prezenta prin recrutii islamisti din Africa si Asia, dar si prin finantari generoase. Drept recompensa pentru serviciile aduse, regimul islamist al lui Alija Izetbegovici i-a acordat lui Ben Laden, in mod oficial (public), un pasaport bosniac.
O alta sursa de finantare pentru UCK a fost, pe langa fondurile atrase de Bakri la Londra, traficul de droguri. La 10 aprilie 1999, Michel Chossudovsky scria intr-un articolul intitulat "Kosovo freedom fighters financed by organised crime" ("Luptatorii pentru libertate din Kosovo, finantati de crima organizata"): "Mercenarii finantati de Arabia Saudita si Kuweit au luptat, mai intai, in Bosnia. Modelul bosniac l-au transpus apoi in razboiul din Kosovo. Islamistii din diverse tari ale lumii lupta acum in cadrul UCK in Kosovo. Instructori din Germania, Turcia si Afganistan sunt semnalati de mass-media ca antreneaza UCK in tactica sangeroasa de gherila si in cea a diversiunii." In continuare, Chossudovsky mai scria in 1999: "Potrivit lui Deutsche Presse Agentur, sprijinul financiar al statelor islamice pentru UCK este supervizat de la Tirana de fostul director al Securitatii albaneze, Bashkim Gazidede."
Agim Ceku, operatiunea "Storm" si purificarea etnica din Krajna
Un exemplu notoriu ca lideri ai UCK au actionat mai intai in Croatia si Bosnia este fostul lider UCK Agim Ceku. Acesta a fost acuzat de crime de razboi in Croatia. General de brigada in armata croata, Agim Ceku este cel care a planificat si executat Operatiunea "Storm" ("Furtuna"). Operatiune care a fortat circa 250.000 de civili de etnie sarba sa-si abandoneze casele si gospodariile si sa aleaga calea refugiului, in august 1995. Presa internationala a uitat, in general, sa mentioneze acest exemplu clar de epurare etnica. Desi, cu peste un sfert de milion de oameni pusi pe goana, era cel mai mare exod din Europa de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Practic, in Krajna au ramas numai mortii si muribunzii netransportabili. Peste 14.000 de civili sarbi au fost ucisi in timpul evenimentelor.
Cu o luna inaintea ofensivei croate din Krajna, operatiunea fusese discutata, la Londra, de secretarul de stat american Christopher Warren, de ministrul german de Externe, Klaus Kinkel, si de diplomatul croat Miomil Zuzul. Doua zile mai tarziu, ambasadorul SUA la Zagreb,
Peter Galbraith, a transmis autoritatilor croate acordul Washingtonului pentru declansarea atacului - noteaza Gregory Elich in "The Invasion of Serbian Krajna". "Presedintele Franjo Tudjman a primit unda verde din partea Statelor Unite" - declara, in august 1995, Stipe Mesici (astazi presedinte al Croatiei). Intr-un interviu acordat revistei italiene "Panorama", Mesici explica: "Tudjman poate face doar ceea ce americanii ii permit sa faca. Krajna este rasplata pentru ca a acceptat impartirea Bosniei intre croati si musulmani."
Potrivit specialistului in probleme balcanice Ivo Banac, SUA au furnizat "sprijin tactic si de informatii secrete" armatei croate. Mai mult, consemneaza Gregory Elich, inaintea ofensivei din 4 august 1995, aviatia NATO a distrus radarele si sistemele antiaeriene sarbesti din Krajna si a bruiat comunicatiile militare ale unitatilor fidele Belgradului. Abia apoi au inceput bombardamentele croate, care au depopulat in cateva zile intreaga regiune.
Dupa "victoria" din Krajna, Agim Ceku a condus fortele croate in luptele din vestul Bosniei, in cadrul Operatiunii Mistral. Apoi, in februarie 1999, s-a retras din armata si s-a intors in Kosovo natal, care se pregatea de razboi. A devenit comandantul UCK, reorganizand gherilele albaneze dupa toate regulile militare. In 2006, Agim Ceku a fost numit prim-ministru al provinciei Kosovo. Desi pe numele sau era emis un mandat de arestare al Interpol.
UCK, antrenata de "Kommando Spezialkrafte" (KSK) german
Pe langa britanici si americani, islamistii din UCK au fost asistati de Germania, dornica sa-si restabileasca influenta in Balcani dupa destramarea URSS (1991).
In 1999, "Frankfurter Algemeine Zeitung" dezvaluia ca UCK era incurajata de Berlin sa provoace o "criza umanitara" in Kosovo, care sa fie utilizata drept justificare pentru o interventie a NATO. Christopher Deliso scrie in "The Coming Balkan Caliphate" la pag. 37-38: "In 1996, BND-ul german a deschis o filiala la Tirana si alta la Roma, care se ocupau cu recrutarea si antrenarea islamistilor pentru UCK".
Potrivit lui "Le Monde Diplomatique", fortele speciale germane ofereau la Berlin uniformele negre, specifice UCK, din stocul ramas de la STASI. Statul Major din Italia recruta imigranti albanezi si ii trecea in Albania, prin porturile Brindisi si Trieste. Serviciul secret german (BND), Militarmschirmdienst si Kommando Spezial Krafte (KSK) ofereau UCK antrenament de gherila si arme, avand baze in Muntii Mindita, fieful fostului presedinte albanez Sali Berisha. Deliso mai arata ca, in 1996 directorul serviciului secret german (BND), Reiner Kesselring - fiul generalului Luftwaffe care a bombardat Belgradul in 1941, lasand in urma 17.000 de morti - a supervizat activitatea KSK german de antrenament a recrutilor islamisti pentru UCK, la o baza militara din Turcia, langa Izmir. Cand SUA declarau oficial UCK "organizatie terorista", finantata prin traficul de droguri, in secret Administratia Clinton era ambalata, alaturi de Marea Britanie si Germania, in sustinerea intensa a islamistilor din UCK. Datorita acestui sprijin, islamistii UCK au ajuns in 1998 sa controleze aproape 40% din provincia sarba Kosovo. Cand armata sarba a intervenit, pe propriul sau teritoriu, liderii UCK au chemat in ajutor SUA. Reclamau, chipurile, purificarea etnica a albanezilor, care constituiau atunci 90% din populatia Kosovo. Intre timp, echipele mortii din UCK ii brutalizau pe sarbi, pe tigani si pe evrei - adica cele 10% din populatia de alta religie decat musulmana - le dadeau foc la case, la biserici si sinagogi.
Cand armata sarba era pe punctul sa elimine UCK din Kosovo, SUA si NATO au recurs la bombardamentele din 1999. In 78 de zile de bombardamente a fost distrusa intreaga infrastructura civila a Serbiei.
Ruta balcanica a heroinei
Legaturile fostului lider UCK - actual premier al Kosovo - Hashim Thaci cu clanurile albaneze mafiote dateaza de la inceputurile anilor '90. Atunci, Thaci a pus bazele "Bandei de la Drenita", ai carei lideri s-au regasit apoi in UCK si in "conducerea civila" a provinciei separatiste. Potrivit lui Michel Chossudovsky, Thaci si "banda de la Drenica" se ocupau la inceput cu contrabanda de automobile furate, cu traficul de carne vie, precum si cu traficul de tigari. Ulterior, au trecut la traficul de arme, de droguri si de petrol, afirma Chossudovsky. Actualul Kosovo este un punct esential pe ruta balcanica a heroinei, care vine din "Semiluna de Aur" a Asiei (mai ales din Afganistan) spre Occident (Europa de Vest si SUA).
Michel Kotuzis, de la "Geopolitical Drug Watch", arata ca albanezii din provincia sarba Kosovo, beneficiind de pasapoarte iugoslave, calatoreau mult mai usor decat cei din Albania comunista. Mentionam, Kotuzis este cel mai reputat expert in privinta traficului de droguri de pe "ruta balcanica". Viviano remarca faptul ca tocmai pasapoartele iugoslave, care le permiteau albanezilor din Kosovo sa calatoreasca liber, i-au pus pe acestia in legatura cu diaspora mafiota albaneza din lume. Si le-au permis sa stabileasca legaturi cu triadele chinezesti din Vancouver (Canada) sau cu mafia vietnameza din Australia.
Peter Klebnikov explica in "Heroin Heroes": "Cand a inceput razboiul din Kosovo, traficantii de droguri au oferit UCK arme procurate din Europa de Est sau de la mafia italiana. Cele 15 clanuri de albanezi din Kosovo au pus la dispozitia UCK propriile lor armate personale."("Heroin Herous", Mother Jones, ian/feb 2000). "Banda de la Drenica" a constituit nucleul UCK.
In 1997, Departamentul de Stat al SUA identifica UCK drept "grupare terorista". Dar, un an mai tarziu, "gruparea terorista" a devenit, subit, "miscare de eliberare". Iar liderii ei, considerati pana atunci "criminali de razboi" si "contrabandisti mafioti", s-au transformat in luptatori pentru libertate si apoi in politicieni respectabili.
Partidul Democratic din Kosovo cuprinde fosti membri ai organizatiei teroriste UCK. Fostul prim-ministru Ramush Haradinaj, liderul "Aliantei pentru Viitorul Kosovo", a fost acuzat in 2005 pentru crime de razboi, de catre Tribunalul de la Haga. Intr-un articol intitulat "Kosovo Freedom Fighters Finaced by Organized Crime", Michel Chossudovsky arata ca finantarea secreta a UCK de catre SUA si NATO, dupa 1998, s-a facut conform unui model aplicat in Indochina sau Nicaragua. El il citeaza aici pe Alfred McCoy, autorul cartii "The Politics of Heroin in Southeast Asia".
James George Jatras, director la "American Council for Kosovo" explica: "Statul acesta creat ilegal este o gaura neagra a crimei organizate (droguri, arme, trafic de persoane), a carui conducere este formata din criminali de razboi si nasi mafioti, binecunoscuti Interpolului inca de la inceputul anilor '90."
Kosovo - un stat "captiv al Mafiei"
Conceptul de "stat captiv al Mafiei" a fost lansat de "Banca Mondiala" in anul 2000 si se referea la unele republici din Balcani ale caror structuri guvernamentale erau acuzate de mari afaceri clandestine cu trafic de tigari (Muntenegru) sau cu traficul de arme (Slovenia). Un "stat captiv" este, asadar, un stat ale carui structuri de conducere au fost puternic penetrate de crima organizata. State ale caror guverne au fost acaparate si fagocitate de oligarhi corupti. Aflati acum in situatia de a dicta, prin oamenii lor, intreaga politica interna si externa a tarii respective.
O ilustrare perfecta este cea a statului "independent" Kosovo, unde primul-ministru si presedintele reprezinta interesele celor 15 clanuri de albanezi kosovari specializate in traficul international de droguri, de arme si de persoane. Aceste 15 clanuri prospera, in timp ce 70% din populatia kosovara se confrunta cu somajul. In fata tinerei generatii din Kosovo sta doar "criminalitatea, ca singura optiune de viata".
David Binder scrie in "New York Times", citand un raport al "Institutului pentru Politici Europene" intocmit la solicitarea "Bundeswehr"-ului german: "In opinia autorilor raportului, crima organizata in Kosovo se bazeaza pe institutii cu bugete de multe milioane de euro, care au experienta gherilei si expertiza in spionaj."
Raportul citat de Binder arata ca exista "o stransa legatura intre conducerea politica din Kosovo si clasa criminala dominanta." Binder dezvaluie ca "nume ca Hashim Thaci, Xhavit Haliti sau Ramush Haradinaj, compromisi ca lideri, beneficiaza de imunitate parlamentara interna si se protejeaza in plan extern invocand jurisdictia internationala."
Raportul citat de Binder afirma ca acest tip deliberat de toleranta fata de crima organizata au facut SUA "vulnerabile la santaj". Binder aminteste in aceeasi categorie "inchisorile CIA" de la baza militara Bondsteel (cea mai mare constituita de SUA in Kosovo dupa razboiul din Vietnam), precum si antrenarea islamistilor UCK de catre compania militara americana DYNCORP, autorizata de Pentagon. Interpenetrarea structurilor statului de catre elitele crimei organizate a cimentat un "parteneriat public-privat" bazat pe coruptie.
Doua state albaneze in Europa. Poate trei
Analista Liza Karpova de la Pravda remarca faptul ca "independenta unilaterala" a provinciei sarbe Kosovo a creat o anomalie in Balcani: in prezent, exista doua state albaneze pentru doar patru milioane de locuitori. Si acesta ar putea fi doar inceputul. Daca albanezii din Macedonia - care formeaza un sfert din populatie - vor cere independenta (la care aspira), vom avea in Europa trei state albaneze. Iar daca Bosnia se va dezmembra, si ea, sub imperiul "independentei pe criterii etnice", vom avea nu trei, ci patru state albaneze. O absurditate, desigur.
Karpova este de parere ca, dupa destramarea Iugoslaviei din anii '90, asistam acum la inceputul dizolvarii Serbiei. Pe langa Kosovo, in Serbia reclama independenta si regiunea Novisad, populata majoritar de maghiari, cunoscuta si sub numele de Banatul Sarbesc; regiunea este vecina cu zona Banatului Romanesc. Iar eforturi de a apropia cele doua zone, ca sa constituie o regiune economica distincta in UE, s-au intreprins de mai multe ori. Germania, Austria si Ungaria sprijina tendintele separatistilor din Banatul Sarbesc si promit mari investitii in cazul proclamarii independentei.
sursa Ziua
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu