Califatul mafiot Kosovo

Declaratia de independenta unilaterala a provinciei sarbe Kosovo a creat oficial, in mijlocul Balcanilor, primul stat de tip mafiot, condus de Hashim Thaci, care reprezinta interesele celor 15 clanuri albaneze specializate in traficul de droguri, de arme si de persoane. Dezmembrarea ilegala a Serbiei - contrara Rezolutiei 1244/1999 a ONU - o continua pe cea a Iugoslaviei din anii '90, si este prezentata ca un "pas inainte" pe calea "pacii si stabilitatii" regiunii. Pentru atingerea acestei "stabilitati" a functionat insa aproape 20 de ani o filiera secreta, care a aliat cele mai neasteptate organizatii si agentii de informatii secrete.

Conexiunea UCK-Al-Queda-MI6

Christopher Deliso, in cartea "The Coming Balkan Caliphate" (Westport, Praeger Security International, 2007), la pag. 43, scrie: "Societatea Islamica Albaneza din Londra, condusa de seicul kosovar Muhammed Stubla, a facut lobby si a procurat fonduri pentru UCK. In contradictie cu discursul laic al liderilor UCK, seicul kosovar a definit grupul militant islamic al UCK drept o organizatie afiliata la "Societatea Islamica Albaneza" si care este hotarata sa se apere pe sine, poporul sau, patria albaneza si religia islamica, folosindu-si toate capacitatile si mijloacele."

Incepand din 1998, au inceput recrutarile pentru UCK in randul islamistilor din Marea Britanie. Acestea aveau loc la moscheea "Finsbury Park" din Londra si erau supervizate de seicul Omar Bakri Mohammed, membru important al Al-Queda. Recrutarile mujahedinilor se faceau sub lozinca "razboiului sfant" contra crestinilor din Kosovo. Cunoscutul John Loftus, fost procuror in Departamentul de Stat al SUA, autorul unor carti de publicistica istorica de notorietate, afirma ca Omar Bakri, alaturi de Abu Hamza si Haroon Answat - suspectii principali ai

atacurilor de la Londra din 7/7 2005 - au fost recrutati de MI6 ("Military Intelligence 6"), la mijlocul anilor '90, si antrenati, alaturi de alti islamisti, de UCK in Kosovo. John Loftus a ajuns la aceasta concluzie coroborand informatii provenind din surse din serviciile secrete americane si franceze. Nafeez Mosadeeq Ahmed scria, in publicatia americana "The Raw Story", din 18 septembrie 2006, ca: "Conexiunea cu MI6 ridica semne de intrebare asupra legaturilor lui Bakri cu autoritatile si serviciile secrete britanice. Exilat acum in Liban, Bakri este imun fata de urmarirea judiciara, formala, din Marea Britanie."

Bakri, omul care recruta islamisti pentru UCK si "razboiul sfant" din Kosovo, afirma inainte de exilul in Liban: "Noi, islamistii, nu facem distinctie intre civilizati si non-civilizati, inocenti si non-inocenti. Singura distinctie pe care o facem este intre musulmani si necredinciosi. Viata unui necredincios in Islam nu are nici o valoare."

Actualul prim-ministru kosovar Hashim Thaci, fost comandant UCK, a avut vechi legaturi cu Al-Queda, nu doar prin Bakri. De altfel, si in Bosnia, Al-Queda a fost prezenta prin recrutii islamisti din Africa si Asia, dar si prin finantari generoase. Drept recompensa pentru serviciile aduse, regimul islamist al lui Alija Izetbegovici i-a acordat lui Ben Laden, in mod oficial (public), un pasaport bosniac.

O alta sursa de finantare pentru UCK a fost, pe langa fondurile atrase de Bakri la Londra, traficul de droguri. La 10 aprilie 1999, Michel Chossudovsky scria intr-un articolul intitulat "Kosovo freedom fighters financed by organised crime" ("Luptatorii pentru libertate din Kosovo, finantati de crima organizata"): "Mercenarii finantati de Arabia Saudita si Kuweit au luptat, mai intai, in Bosnia. Modelul bosniac l-au transpus apoi in razboiul din Kosovo. Islamistii din diverse tari ale lumii lupta acum in cadrul UCK in Kosovo. Instructori din Germania, Turcia si Afganistan sunt semnalati de mass-media ca antreneaza UCK in tactica sangeroasa de gherila si in cea a diversiunii." In continuare, Chossudovsky mai scria in 1999: "Potrivit lui Deutsche Presse Agentur, sprijinul financiar al statelor islamice pentru UCK este supervizat de la Tirana de fostul director al Securitatii albaneze, Bashkim Gazidede."

Agim Ceku, operatiunea "Storm" si purificarea etnica din Krajna

Un exemplu notoriu ca lideri ai UCK au actionat mai intai in Croatia si Bosnia este fostul lider UCK Agim Ceku. Acesta a fost acuzat de crime de razboi in Croatia. General de brigada in armata croata, Agim Ceku este cel care a planificat si executat Operatiunea "Storm" ("Furtuna"). Operatiune care a fortat circa 250.000 de civili de etnie sarba sa-si abandoneze casele si gospodariile si sa aleaga calea refugiului, in august 1995. Presa internationala a uitat, in general, sa mentioneze acest exemplu clar de epurare etnica. Desi, cu peste un sfert de milion de oameni pusi pe goana, era cel mai mare exod din Europa de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Practic, in Krajna au ramas numai mortii si muribunzii netransportabili. Peste 14.000 de civili sarbi au fost ucisi in timpul evenimentelor.

Cu o luna inaintea ofensivei croate din Krajna, operatiunea fusese discutata, la Londra, de secretarul de stat american Christopher Warren, de ministrul german de Externe, Klaus Kinkel, si de diplomatul croat Miomil Zuzul. Doua zile mai tarziu, ambasadorul SUA la Zagreb,

Peter Galbraith, a transmis autoritatilor croate acordul Washingtonului pentru declansarea atacului - noteaza Gregory Elich in "The Invasion of Serbian Krajna". "Presedintele Franjo Tudjman a primit unda verde din partea Statelor Unite" - declara, in august 1995, Stipe Mesici (astazi presedinte al Croatiei). Intr-un interviu acordat revistei italiene "Panorama", Mesici explica: "Tudjman poate face doar ceea ce americanii ii permit sa faca. Krajna este rasplata pentru ca a acceptat impartirea Bosniei intre croati si musulmani."

Potrivit specialistului in probleme balcanice Ivo Banac, SUA au furnizat "sprijin tactic si de informatii secrete" armatei croate. Mai mult, consemneaza Gregory Elich, inaintea ofensivei din 4 august 1995, aviatia NATO a distrus radarele si sistemele antiaeriene sarbesti din Krajna si a bruiat comunicatiile militare ale unitatilor fidele Belgradului. Abia apoi au inceput bombardamentele croate, care au depopulat in cateva zile intreaga regiune.

Dupa "victoria" din Krajna, Agim Ceku a condus fortele croate in luptele din vestul Bosniei, in cadrul Operatiunii Mistral. Apoi, in februarie 1999, s-a retras din armata si s-a intors in Kosovo natal, care se pregatea de razboi. A devenit comandantul UCK, reorganizand gherilele albaneze dupa toate regulile militare. In 2006, Agim Ceku a fost numit prim-ministru al provinciei Kosovo. Desi pe numele sau era emis un mandat de arestare al Interpol.

UCK, antrenata de "Kommando Spezialkrafte" (KSK) german

Pe langa britanici si americani, islamistii din UCK au fost asistati de Germania, dornica sa-si restabileasca influenta in Balcani dupa destramarea URSS (1991).

In 1999, "Frankfurter Algemeine Zeitung" dezvaluia ca UCK era incurajata de Berlin sa provoace o "criza umanitara" in Kosovo, care sa fie utilizata drept justificare pentru o interventie a NATO. Christopher Deliso scrie in "The Coming Balkan Caliphate" la pag. 37-38: "In 1996, BND-ul german a deschis o filiala la Tirana si alta la Roma, care se ocupau cu recrutarea si antrenarea islamistilor pentru UCK".

Potrivit lui "Le Monde Diplomatique", fortele speciale germane ofereau la Berlin uniformele negre, specifice UCK, din stocul ramas de la STASI. Statul Major din Italia recruta imigranti albanezi si ii trecea in Albania, prin porturile Brindisi si Trieste. Serviciul secret german (BND), Militarmschirmdienst si Kommando Spezial Krafte (KSK) ofereau UCK antrenament de gherila si arme, avand baze in Muntii Mindita, fieful fostului presedinte albanez Sali Berisha. Deliso mai arata ca, in 1996 directorul serviciului secret german (BND), Reiner Kesselring - fiul generalului Luftwaffe care a bombardat Belgradul in 1941, lasand in urma 17.000 de morti - a supervizat activitatea KSK german de antrenament a recrutilor islamisti pentru UCK, la o baza militara din Turcia, langa Izmir. Cand SUA declarau oficial UCK "organizatie terorista", finantata prin traficul de droguri, in secret Administratia Clinton era ambalata, alaturi de Marea Britanie si Germania, in sustinerea intensa a islamistilor din UCK. Datorita acestui sprijin, islamistii UCK au ajuns in 1998 sa controleze aproape 40% din provincia sarba Kosovo. Cand armata sarba a intervenit, pe propriul sau teritoriu, liderii UCK au chemat in ajutor SUA. Reclamau, chipurile, purificarea etnica a albanezilor, care constituiau atunci 90% din populatia Kosovo. Intre timp, echipele mortii din UCK ii brutalizau pe sarbi, pe tigani si pe evrei - adica cele 10% din populatia de alta religie decat musulmana - le dadeau foc la case, la biserici si sinagogi.

Cand armata sarba era pe punctul sa elimine UCK din Kosovo, SUA si NATO au recurs la bombardamentele din 1999. In 78 de zile de bombardamente a fost distrusa intreaga infrastructura civila a Serbiei.

Ruta balcanica a heroinei

Legaturile fostului lider UCK - actual premier al Kosovo - Hashim Thaci cu clanurile albaneze mafiote dateaza de la inceputurile anilor '90. Atunci, Thaci a pus bazele "Bandei de la Drenita", ai carei lideri s-au regasit apoi in UCK si in "conducerea civila" a provinciei separatiste. Potrivit lui Michel Chossudovsky, Thaci si "banda de la Drenica" se ocupau la inceput cu contrabanda de automobile furate, cu traficul de carne vie, precum si cu traficul de tigari. Ulterior, au trecut la traficul de arme, de droguri si de petrol, afirma Chossudovsky. Actualul Kosovo este un punct esential pe ruta balcanica a heroinei, care vine din "Semiluna de Aur" a Asiei (mai ales din Afganistan) spre Occident (Europa de Vest si SUA).

Michel Kotuzis, de la "Geopolitical Drug Watch", arata ca albanezii din provincia sarba Kosovo, beneficiind de pasapoarte iugoslave, calatoreau mult mai usor decat cei din Albania comunista. Mentionam, Kotuzis este cel mai reputat expert in privinta traficului de droguri de pe "ruta balcanica". Viviano remarca faptul ca tocmai pasapoartele iugoslave, care le permiteau albanezilor din Kosovo sa calatoreasca liber, i-au pus pe acestia in legatura cu diaspora mafiota albaneza din lume. Si le-au permis sa stabileasca legaturi cu triadele chinezesti din Vancouver (Canada) sau cu mafia vietnameza din Australia.

Peter Klebnikov explica in "Heroin Heroes": "Cand a inceput razboiul din Kosovo, traficantii de droguri au oferit UCK arme procurate din Europa de Est sau de la mafia italiana. Cele 15 clanuri de albanezi din Kosovo au pus la dispozitia UCK propriile lor armate personale."("Heroin Herous", Mother Jones, ian/feb 2000). "Banda de la Drenica" a constituit nucleul UCK.

In 1997, Departamentul de Stat al SUA identifica UCK drept "grupare terorista". Dar, un an mai tarziu, "gruparea terorista" a devenit, subit, "miscare de eliberare". Iar liderii ei, considerati pana atunci "criminali de razboi" si "contrabandisti mafioti", s-au transformat in luptatori pentru libertate si apoi in politicieni respectabili.

Partidul Democratic din Kosovo cuprinde fosti membri ai organizatiei teroriste UCK. Fostul prim-ministru Ramush Haradinaj, liderul "Aliantei pentru Viitorul Kosovo", a fost acuzat in 2005 pentru crime de razboi, de catre Tribunalul de la Haga. Intr-un articol intitulat "Kosovo Freedom Fighters Finaced by Organized Crime", Michel Chossudovsky arata ca finantarea secreta a UCK de catre SUA si NATO, dupa 1998, s-a facut conform unui model aplicat in Indochina sau Nicaragua. El il citeaza aici pe Alfred McCoy, autorul cartii "The Politics of Heroin in Southeast Asia".

James George Jatras, director la "American Council for Kosovo" explica: "Statul acesta creat ilegal este o gaura neagra a crimei organizate (droguri, arme, trafic de persoane), a carui conducere este formata din criminali de razboi si nasi mafioti, binecunoscuti Interpolului inca de la inceputul anilor '90."

Kosovo - un stat "captiv al Mafiei"

Conceptul de "stat captiv al Mafiei" a fost lansat de "Banca Mondiala" in anul 2000 si se referea la unele republici din Balcani ale caror structuri guvernamentale erau acuzate de mari afaceri clandestine cu trafic de tigari (Muntenegru) sau cu traficul de arme (Slovenia). Un "stat captiv" este, asadar, un stat ale carui structuri de conducere au fost puternic penetrate de crima organizata. State ale caror guverne au fost acaparate si fagocitate de oligarhi corupti. Aflati acum in situatia de a dicta, prin oamenii lor, intreaga politica interna si externa a tarii respective.

O ilustrare perfecta este cea a statului "independent" Kosovo, unde primul-ministru si presedintele reprezinta interesele celor 15 clanuri de albanezi kosovari specializate in traficul international de droguri, de arme si de persoane. Aceste 15 clanuri prospera, in timp ce 70% din populatia kosovara se confrunta cu somajul. In fata tinerei generatii din Kosovo sta doar "criminalitatea, ca singura optiune de viata".

David Binder scrie in "New York Times", citand un raport al "Institutului pentru Politici Europene" intocmit la solicitarea "Bundeswehr"-ului german: "In opinia autorilor raportului, crima organizata in Kosovo se bazeaza pe institutii cu bugete de multe milioane de euro, care au experienta gherilei si expertiza in spionaj."

Raportul citat de Binder arata ca exista "o stransa legatura intre conducerea politica din Kosovo si clasa criminala dominanta." Binder dezvaluie ca "nume ca Hashim Thaci, Xhavit Haliti sau Ramush Haradinaj, compromisi ca lideri, beneficiaza de imunitate parlamentara interna si se protejeaza in plan extern invocand jurisdictia internationala."

Raportul citat de Binder afirma ca acest tip deliberat de toleranta fata de crima organizata au facut SUA "vulnerabile la santaj". Binder aminteste in aceeasi categorie "inchisorile CIA" de la baza militara Bondsteel (cea mai mare constituita de SUA in Kosovo dupa razboiul din Vietnam), precum si antrenarea islamistilor UCK de catre compania militara americana DYNCORP, autorizata de Pentagon. Interpenetrarea structurilor statului de catre elitele crimei organizate a cimentat un "parteneriat public-privat" bazat pe coruptie.

Doua state albaneze in Europa. Poate trei

Analista Liza Karpova de la Pravda remarca faptul ca "independenta unilaterala" a provinciei sarbe Kosovo a creat o anomalie in Balcani: in prezent, exista doua state albaneze pentru doar patru milioane de locuitori. Si acesta ar putea fi doar inceputul. Daca albanezii din Macedonia - care formeaza un sfert din populatie - vor cere independenta (la care aspira), vom avea in Europa trei state albaneze. Iar daca Bosnia se va dezmembra, si ea, sub imperiul "independentei pe criterii etnice", vom avea nu trei, ci patru state albaneze. O absurditate, desigur.

Karpova este de parere ca, dupa destramarea Iugoslaviei din anii '90, asistam acum la inceputul dizolvarii Serbiei. Pe langa Kosovo, in Serbia reclama independenta si regiunea Novisad, populata majoritar de maghiari, cunoscuta si sub numele de Banatul Sarbesc; regiunea este vecina cu zona Banatului Romanesc. Iar eforturi de a apropia cele doua zone, ca sa constituie o regiune economica distincta in UE, s-au intreprins de mai multe ori. Germania, Austria si Ungaria sprijina tendintele separatistilor din Banatul Sarbesc si promit mari investitii in cazul proclamarii independentei.

sursa Ziua

Kosovo: Baza "Bondsteel", petrolul caspic si resursele

Statele Unite au denumit-o "Operatiunea Status". ONU i-a spus "Planul Ahtisaari". Declararea unilaterala a independentei provinciei Kosovo - parte a Serbiei inca din secolul al XIV-lea - pune in evidenta importanta geostrategica si geoeconomica pentru marile puteri ale acestui mic teritoriu balcanic. Presedintele Kosovo - Hashim Thaci, zis "Sarpele" - este fostul comandant UCK, grupare pe care diplomatul american Robert Gelbard a numit-o "terorista" in 1998.

Kosovo si oleoductul AMBO

Printr-o serie de razboaie si printr-o diplomatie coercitiva in anii '90, SUA si NATO au dezintegrat treptat Iugoslavia, ajutand astfel secesionarea a patru republici foste iugoslave (Slovenia, Croatia, Bosnia si Muntenegru). In 1999, Administratia Clinton a inceput cele 78 de zile de bombardamente descrise drept "umanitare".

Dupa dezintegrarea Iugoslaviei, asistam acum la inceputul procesului de dezintegrare treptata a Serbiei. Dupa Kosovo, a venit randul regiunii Novisad (Banatul sarbesc) - cu o minoritate maghiara importanta - sa aspire la cucerirea independentei, dorinta sprijinita de Germania, Austria si Ungaria. Inca din 1998, Richard Holbrooke, fost ambasador al SUA la Belgrad, a aparut in ceremonii publice alaturi de lideri din UCK, un semnal clar ca Washingtonul ii sprijinea pe kosovarii albanezi. In martie 1999, la Rambouillet (in Franta), SUA au cerut Iugoslaviei de atunci sa accepte ocuparea Kosovo de fortele NATO si sa-si retraga unilateral trupele din provincie. Cum Milosevici a refuzat, SUA au recurs la bombardamente asupra Iugoslaviei, incepand din 27 martie 1999. Aceste atacuri aeriene - primele din Europa de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial - nu au avut aprobarea Consiliului de Securitate al ONU si nici pe cea a Congresului SUA. Planurile privind Kosovo dateaza insa cu mult inainte de 1999, iar multi analisti cred ca bombardamentele, ca si discutiile de la Rambouillet, aveau in vedere insinuarea SUA in Kosovo, prin construirea celei mai mari baze militare a Statelor Unite, dupa razboiul din Vietnam: "Camp Bondsteel". Foarte aproape de oleoductul - vital pentru SUA - AMBO (Bulgaria, Macedonia, Albania), care transporta petrol din Marea Caspica. Colonelul Robert L. McCure declara, in 2004, pentru revista "Bulletin": "Planurile de inginerie pentru constructia bazei Bondsteel au inceput cu multe luni inainte ca prima bomba sa fi cazut in Iugoslavia." Inainte de a incepe campania de bombardamente contra Iugoslaviei, in 1999, "Washington Post insista: "Cu un Orient Mijlociu tot mai fragil, avem nevoie de baze militare in Balcani, pentru a putea proteja resursele noastre de petrol din Marea Caspica." Scopul principal pentru construirea marii baze militare "Bondsteel" era, asadar, protejarea oleoductului "Ambo", care va transporta petrol din Marea Caspica la Marea Neagra, in Bulgaria (Burgas). Si apoi - prin Macedonia si Albania - il expediaza prin portul albanez Vlora, de la Marea Adriatica spre SUA. Se evita astfel Stramtoarea Bosfor, care impune restrictii tancurilor petroliere pana la maximum 150.000 de tone. In schimb, in portul albanez Vlora, la Adriatica, tancurile petroliere pot atinge 300.000 de tone de petrol la un transport. Bazinul caspic are rezerve de petrol estimate la circa 50 de miliarde de barili.

Oleoductul transbalcanic "Ambo" va transporta anual 1,3 miliarde de barili. Proiectul "Ambo" a fost finantat, printre altii, de Exxon-Mobile si de Chevron, doua din cele mai mari corporatii petroliere din lume. Construirea sa a antagonizat relatia SUA cu Turcia, care s-a vazut exclusa de la traseul petrolier. Au prevalat insa in calculele Washingtonului considerentele economice, mai mult decat cele geostrategice.

Generalul britanic Michael Jackson declara, inca din 1999, in revista italiana "Sole 24 Ore": "Cu certitudine vom ramane aici, in Balcani, pentru o lunga perioada de timp. Trebuie sa garantam securitatea coridoarelor energetice care traverseaza Balcanii."

"Bondsteel": cea mai mare baza americana, dupa razboiul din Vietnam

In iunie 1999, imediat dupa bombardamentele asupra Iugoslaviei, SUA au achizitionat 1000 de pogoane de pamant in sud-estul provinciei Kosovo, langa orasul Urasevac, si au inceput, intr-un ritm alert, constructia celei mai mari baze militare americane de dupa razboiul din Vietnam. Constructia a fost incredintata companiei "Kellogg, Brown and Root Corporation" (KBR), o subsidiara a lui "Halliburton", al carei director a fost, pana in anul 2000, Dick Cheney, actualul vicepresedinte al Statelor Unite. Lucrarile propriu-zise ale bazei au fost executate de "94-th Engineer Construction Battalion". Colonelul Robert L. MacClure istoriseste in "Bulletin": "1000 de ingineri militari americani au lucrat 24 de ore din 24, intre iulie si octombrie 1999, la constructia bazei."

Baza "Bondsteel" a fost denumita astfel in memoria unui sergent din Vietnam, James Leroy Bondsteel, decorat cu Medalia de Onoare. Pe 24 mai 1969 Bondsteel - nascut pe 18 iulie 1947 - a dat dovada de un curaj remarcabil, salvand intr-o batalie de patru ore multi camarazi de arme, distrugand 10 puncte de rezistenta inamice si luand un numar de prizonieri, printre care doi comandanti. In momentul de fata, baza "Bondsteel" gazduieste circa 4000 de militari americani.

Facilitatile bazei sunt impresionante. Exista doua restaurante in interiorul bazei, cu un meniu extrem de diversificat. Doua baruri cappuccino, un "Burger King", un "Taco Bell" si o pizerie, "Anthony Pizza"; doua spalatorii si doua uscatorii, cel mai bun spital din Balcani; un cinematograf; trei sali de fitness; o statie de pompieri; doua capele pentru diferite servicii religioase; o unitate de politie, doua cladiri pentru jocuri recreative; sali pentru jocuri pe computere si biliard; doua saloane pentru masaj; doua frizerii; exista numeroase puncte de vanzare a sandviciurilor si bauturilor energizante; a DVD-urilor, CD-urilor, cartilor si revistelor; cate doua magazine de haine, de pantofi si de alimente, ca si alte produse (igienice, jocuri video, suveniruri etc.); cofetarii, gelaterii, magazine pentru fructe; sali de baschet si volei, terenuri de tenis. La baza "Bondsteel"" exista chiar un "Laura Bush Education Centre" - deservit de personal didactic universitar afiliat la "University of Maryland" si "Central Texas College" - care ofera, gratuit, cursuri dintre cele mai diverse. Doresti sa inveti albaneza, sarba sau germana? Sa te initiezi sau sa-ti imbunatatesti performantele personale pe computer? Cele doua colegii din cadrul "Laura Bush Education Centre" iti ofera sansa sa te educe si sa-ti furnizeze un certificat de absolvire, valabil in SUA.

Serviciile bazei sunt asigurate tot de "Brown&Root", care are sub contract circa 5000 de kosovari albanezi, si poate conta suplimentar pe alti 15.000 inregistrati in baza de date. Kosovo - mai ales dupa 1999 - a devenit o provincie extrem de saraca, cu o rata a somajului de aproape 80%. Asa ca albanezii care lucreaza in cadrul bazei "Bondsteel" cred ca l-au luat pe Dumnezeu de picior. Chiar daca sunt platiti cu 1-3 dolari pe ora. Intr-un peisaj cum este cel din Kosovo, baza, cu reteaua sa de antene pentru sateliti si facilitatile sale ultramoderne, apare ca un decor de "science-fiction".

Pe langa baza "Bondsteel", alti 2000 de militari americani sunt gazduiti la baza "Montieth", langa Gnjilane. Numele bazei este dat in amintirea locotenentului Jimmie W. Montieth jr., decorat pentru eroism in Franta in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

"US Army" a fost acuzata ca a utilizat intens "Bondsteel" pentru detinutii CIA, prizonieri sau suspecti de terorism capturati in Turcia, Irak si Afganistan. In noiembrie 2005, Alvaro Gil-Robles, insarcinatul pentru drepturile omului din Consiliul Europei, a descris baza "Bondsteel" ca pe o "versiune a lui Guantanamo" in Balcani. Responsabilii de la Pentagon au negat, insa, ca la "Bondsteel" ar functiona inchisori secrete.

Razboiul bazelor militare din Balcani

Este limpede ca declararea unilaterala a independentei Kosovo se bazeaza, in mare masura, pe existenta bazei militare americane, in functiune inca din 1999. Din acel moment a devenit evident ca SUA sprijina Albania, UCK si pe albanezii din Kosovo. Dar dezintegrarea Serbiei produce si reactii. Tomislav Nikolici, liderul Partidului Radical, a anuntat ca va propune Parlamentului sarb crearea unor baze de rachete rusesti in Serbia. (Itar-Tass, 25 ianuarie 2002) Instalarea unor baze de rachete ruse in Serbia creeaza insa o situatie noua: Rusia ar patrunde militar in spatiul balcanic, dominat din 1990 de NATO. Propunerea lui Nikolici este studiata in prezent la Moscova. La randul lor, SUA doresc sa-si instaleze o noua baza militara in Bulgaria, pe langa cele doua (Graf Ignatievo si Bezmea) pe care le poseda deja. Primarul din localitatea bulgara Ciubra, regiunea Burgas, Gheorghi Kendov, a facut cunoscut faptul ca spera ca noua baza americana din zona sa modernizeze infrastructura regiunii, mai ales drumurile, dupa cum preciza cotidianul bulgar "Dnevnik". In acelasi timp, Kendov a mai spus ca, din chiria incasata de pe urma bazei americane, spera sa deschida un spital, precum si un centru de urgenta modern. De asemenea, NATO va inchiria in Bulgaria cateva cladiri din orasul Aitos, unde va stoca echipamentul pentru unul sau doua batalioane care sunt incartiruite la Bezmer. Cotidianul "Dnevnik" sustine ca s-ar putea castiga din aceasta afacere circa 200 de milioane de dolari anual. In decembrie 2007, intr-o dezbatere publica, expertii americani si ai NATO afirmau ca noile baze din Bulgaria vor ramane sub comanda si steag bulgar, desi vor apartine de fapt SUA si NATO. Aceiasi experti dadeau asigurari ca localitatile de langa noile baze din Bulgaria vor beneficia de modernizarea intregii infrastructuri. Pentru Gherghi Kendov, aceste baze militare au ramas singura cale de a salva municipalitatea, inclusiv rezolvarea problemei somajului, atat de ridicat din regiune.

Chalmer Johnson, autorul cartii "America's Empire of Bases" ("Imperiul american al bazelor") sustine ca, in secolul trecut, marile imperii se socoteau dupa numarul coloniilor pe care le posedau. "Versiunea moderna a coloniei este, astazi, baza militara", afirma Chalmer Johnson. Acesta mai sustine ca "SUA detin circa 1000 de baze militare in intreaga lume". Cu alte cuvinte, Kosovo este o colonie americana. Dar pe teritoriul Serbiei. Tocmai de aceea trebuia sa fie desprinsa de Serbia. Chalmer Johnson cita aici "NATO Watch Committee" si "International Network for the Abolition of Foreign Military Bases". Hugh D'Andrade si Bob Wing, in "US Military Troops and Bases around the World, the Cost of Permanent War" din 2002, apreciau ca baze militare americane existau in 63 de state ale lumii.

In numai un deceniu, Balcanii au devenit din nou punctul fierbinte al Europei. Baza "Bondsteel" din Kosovo, bazele americane din Bulgaria si Romania, potentiale desfasurari de rachete rusesti pe Drina (Serbia) muta celebrul "Checkpoint Charly" din Berlin in Balcani. Este stiut faptul ca Balcanii au fost "butoiul cu pulbere al Europei" in ultima suta de ani. Atentatul de la Sarajevo a fost pretextul pentru primul razboi mondial. Lovitura de stat din 27 martie 1941, de la Belgrad, l-a silit pe Hitler sa intarzie declansarea "Operatiunii Barbarossa" (atacarea URSS) cu mai mult de o luna. Ceea ce a facut ca trupele germane sa dea batalia Moscovei in plina iarna, inregistrand prima infrangere. Au urmat, in anii '90, razboaiele din fosta Iugoslavie. Ultimul dintre ele, cel din Kosovo.

Ambo, oleoductul pazit de baza "Bondsteel"

Oleoductul Ambo a fost propus in 1993, pentru a transporta petrolul din Rusia, Azerbaidjan, Turkmenistan, pe coasta Marii Negre, la Burgas (Bulgaria). De la Burgas, oleoductul va traversa Bulgaria, Macedonia si Albania pana in portul albanez Vlora. In total, Ambo masoara 913 km si va transporta 750.000 de barili zilnic, 100 de milioane de tone pe an, pentru pietele petroliere din Europa Occidentala si SUA. Texaco, Chevron, Exxon-Mobile, BP Amoco, Agip, Total, Elf si Fina sunt companiile petroliere care au manifestat intens fata de proiectul Ambo. Ca oleoduct transbalcanic, Ambo face parte din "Coridorul de Transport 8", care include autostrada, retea feroviara, oleoduct, precum si retele de fibre optice pentru telecomunicatii. Ambo a costat 1,5 miliarde de dolari, furnizati in mare parte de BRD, Banca Mondiala, "International Finance Corporation" si "US Overseas Prime Investment Corp". Pe 27 decembrie 2004, prim-ministrii din Albania, Macedonia si Bulgaria au semnat o declaratie politica privind Ambo, urmata de semnarea unui memorandum de intelegere intre reprezentantii celor trei guverne si Ted Ferguson, presedintele Ambo. La 30 octombrie 2006, Albania si Macedonia au semnat un protocol care stabilea punctele de intrare ale oleoductului: Lakaica (Macedonia) si Stebleve (Albania). Un protocol similar a fost semnat de Bulgaria si Macedonia la sfarsitul lui 2006. La 31 ianuarie 2007, Macedonia, Bulgaria si Albania au semnat o conventie trilaterala pentru constructia Ambo, care a fost ratificata de parlamentele celor trei tari. Convetia a intrat in vigoare din septembrie 2007. Studiile de mediu, precum si licentele de constructie, vor fi gata la sfarsitul lui 2008.

In Balcani sunt proiectate mai multe oleoducte, care servesc insa piete petroliere diferite. Oleoductul Burgas - Alexandropoli (Grecia), Pan-European Pipeline (Constanta - Trieste), ori BTC (Baku - Tbilisi - Ceyhan) dat in folosinta de curand. Desi "Ambo Corporation" descrie oleoductul ca unul sigur (nepoluant), care creeaza slujbe in regiune si ajuta la ridicarea economica a zonei, mai multe organizatii nonguvernamentale din Bulgaria, Macedonia si Albania il considera ca un proiect primejdios pentru mediul inconjurator.

ONG-urile si ecologistii din cele trei tari atrag atentia asupra catorva consecinte pe care Ambo le implica. In primul rand, Ambo se va inscrie in "Vlore Energy Park", proiect care ameninta turismul din zona cea mai cunoscuta a Albaniei, Laguna Natra de la Adriatica, spatiu protejat prin Conventia Ramsar. Terminalul Ambo de la Burgas (Bulgaria) va creste riscul poluarii in Golful Burgas, si asa ridicat de rafinaria "Neftochim". Traficul mult crescut al tancurilor petroliere prin Marea Neagra va afecta serios ecosistemul, si va avea un impact negativ asupra turismului si pescuitului. Activitatea seismica de pe traseul Ambo este si ea foarte ridicata. La un risc seismic apreciat de specialisti intre 6,9 si 7,9 grade pe scara Richter in zona Pehcevo-Kresna, consecintele ar putea fi catastrofale nu numai pentru Macedonia, ci pentru intreaga zona balcanica. In plus, oleoductul Ambo va traversa cateva zone protejate: monumentul natural din trecatoarea Peshti (Macedonia); parcul national Rila si rezervatia lacului Atanasovo, rezervatia Ostrica si parcul natural Vitosa (Bulgaria). Oleoductul va afecta grav climatul din zona, specialistii estimand la o crestere de pana la 100 de milioane de tone de bioxid de carbon pe an, degajate de oleoduct.

Adevarata miza in Kosovo: enormele resurse minerale de la Stari Trg

Kosovo este o regiune extrem de saraca. Mai bine zis, populatia provinciei se zbate la limita subzistentei, in conditiile unui somaj de aproape 80%. Kosovo detine, insa, unele din cele mai bogate zacaminte minerale cunoscute pe plan mondial: carbune, zinc, aur, argint. Aici se afla, de pilda, exploatarea miniera Stari Trg, a treia exploatare de zinc, pe plan mondial. Se crede ca bateria urmatorului deceniu va fi cea pe baza de zinc. Minerii lucreaza la Stari Trg zi si noapte, in schimburi de sase ore.

"The New York Times" a publicat numeroase reportaje din Kosovo. Unul singur, din 8 iulie 1998, semnat de Chris Hedges, se referea la enormele resurse minerale de la Stari Trg. Hedges a vizitat Stari Trg si a descris resursele fabuloase de zinc, carbune, cadmiu, aur, argint si plumb de la complexul de stat Trepca. Potrivit directorului ansamblului minier, Novac Bjelic, "Batalia in Kosovo se da pentru mine, nimic altceva. Kosovo este un fel de Kuweit al Balcanilor. De pilda, Kosovo poseda rezerve de 7 miliarde de tone de carbune", i-a declarat Bjelic lui Chris Hedges.

Aceste enorme resurse au atras atentia tuturor companiilor specializate in extractii miniere, care doresc, fireste, privatizarea lui Stari Trg. Astfel ca insinuarea SUA in Kosovo are o legatura directa nu numai cu Ambo si petrolul caspic, ci si cu resursele minerale enorme existente in provincia separatista. In mass-media insa subiectul este tabu. Pe langa micul articol al lui Chris Hedges din "The New York Times", am mai descoperit un altul, publicat in "Wall Street Journal" din 22 iunie 1998. Si totusi, a descrie Kosovo fara sa amintesti de vastele sale resurse minerale este ca si cum ai vorbi de Kuweit fara sa pomenesti de petrol. La Stari Trg se gasesc cele mai bogate resurse de zinc si plumb din Europa. Potrivit expertilor, rezervele de lignit din Kosovo ar fi suficiente Europei in urmatoarele 13 secole! Marile resurse minerale de la Stari Trg sunt cunoscute inca din antichitate. Cu 2000 de ani in urma grecii, apoi romanii, exploatau minele de aur si argint din Kosovo. La randul lor, germanii - in timpul celui de-al doilea razboi mondial - au folosit bateriile fabricate aici pe submarinele tip UB. Profitul adus de aceste resurse minerale a salvat, in mare parte, economia iugoslava atunci cand acesteia i s-au impus sanctiuni severe. Iugoslavia a fost singura tara din Estul socialist care s-a opus privatizarii dupa 1990, atunci cand s-a urmarit privatizarea industriei, transporturilor si telecomunicatiilor, precum si a resurselor energetice si a minelor din Estul Europei. Exista analisti care fac legatura intre acest refuz al privatizarii si razboaiele care au fragmentat Iugoslavia. Din 2005, Serbia a acceptat, in parte, privatizarea si conditiile de credit ale FMI si ale Bancii Mondiale.

Stabilirea bazelor americane pe glob - asa cum este cazul si bazei "Bondsteel" din Kosovo - tine seama de interesele geostrategice, dar si de cele geoeconomice ale SUA. Prezenta "Bondsteel" langa oleoductul Ambo si marile resurse mineraliere din Kosovo explica mult mai bine insinuarea SUA in Balcani, decat "dorinta de autodeterminare" a albanezilor kosovari.

sursa Ziua

Reteaua UCK de trafic de organe

Fostul procuror international Carla del Ponte dezvaluie ca albanezii rapeau sarbi pe care-i masacrau pentru a le vinde bucati de corp

Fostul procuror al Tribunalului Penal International de la Haga, Carla del Ponte, scrie in cartea sa ca numeroase persoane disparute in 1999, in Kosovo, au facut obiectul prelevarii de organe, care urmau sa fie vandute de traficanti unor clinici din strainatate, relateaza cotidianul sarb Blic, preluat de Mediafax. Parchetul TPI a descoperit acest lucru in timp ce desfasura o ancheta privind crimele de razboi comise de Armata de Eliberare a Kosovo (KLA/UCK) impotriva sarbilor si a altor comunitati etnice. "Victimele au fost cel mai probabil rapite dupa ofensiva NATO, cand fortele internationale de mentinere a pacii erau deja desfasurate in Kosovo", scrie del Ponte in cartea sa, "Vanatoarea", aflata sub tipar in Italia. Inainte de atacul NATO asupra Serbiei, UCK se regasea pe lista organizatiilor teroriste a Departamentului de Stat SUA. Circa 1200 de persoane, majoritatea sarbi, sunt date disparute si in prezent, multe fiind rapite de UCK.

Dupa incheierea operatiunilor militare NATO din Kosovo si retragerea armatei iugoslave din provincie, regiunea a fost dominata o perioada de fortele UCK. In operatiunea de trafic de organe au fost implicati chiar si membri de rang inalt din cadrul UCK, adauga fostul procuror TPI, fara a le specifica insa numele. Ea declara ca un grup de jurnalisti "de incredere" le-au spus anchetatorilor si oficialilor MINUK ca, in vara lui 1999, albanezii din Kosovo au transportat in camioane circa 300 de persoane rapite, de alte etnii decat cea albaneza, in localitatile Kukes si Tropoja, din nordul Albaniei. Cei mai tineri si mai sanatosi erau supusi unei examinari medicale. Intr-o sala, chirurgii prelevau organele victimelor, care erau ulterior trimise unor clinici din strainatate, in schimbul unor sume de bani. O sursa a declarat ca a participat personal la una dintre aceste operatiuni, efectuate pe aeroportul din Rinas, in apropiere de Tirana. Victimele erau lasate fara un rinichi, tinute inchise, iar ulterior ucise, pentru alte organe, scrie Del Ponte.

"Vanatoarea"

Carla del Ponte a ocupat functia de procuror al Tribunalului Penal International pentru fosta Iugoslavie incepand din august 1999 pana in ianuarie 2008. Dupa retragerea ei din aceasta functie, Carla Del Ponte a inceput sa scrie o carte referitoare la experientele sale de la Haga, volum care ameninta sa demareze un scandal international. Cartea lui del Ponte cuprinde numeroase dezvaluiri privind cautarea criminalilor de razboi. Guvernul sarb incearca sa blocheze publicarea acestui volum motivand ca aceasta ar putea compromite operatiuni aflate inca in derulare si a adresat deja ONU si Tribunalului Penal International de la Haga o scrisoare de protest. Potrivit unor informatii neoficiale, cartea "Vanatoarea. Eu si criminalii de razboi" care urmeaza sa apara in Italia prezinta toate detaliile privind cautarea fugarilor, indeosebi informatii inedite care descriu intalnirile oficiale sau secrete cu lideri si sefi ai serviciilor sarbe.

Membrii Consiliului national pentru colaborarea cu Tribunalul de la Haga din Belgrad se tem ca publicarea cartii lui Del Ponte va pune in pericol munca echipei care are aceasta sarcina. "Activitatile operationale nu s-au finalizat inca. Echipa Planului de actiune se afla inca in plina activitate si ceea ce am putut vedea din continutul manuscrisului dezvaluie detalii legate de functionarea acestei echipe si de maniera ei de a munci. Nu numai ca este vorba de ceva care se indeparteaza de toate regulile diplomatice si politice, dar este, fara indoiala, un gest foarte contraproductiv din punct de vedere al obiectivului ce trebuie atins, si anume predarea tuturor inculpatilor la Haga. Acest lucru nu este o justificare si nici cautarea unui alibi", a declarat Rasim Ljajiae, care raspunde de Consiliul national pentru colaborarea cu TPI. Apreciind ca publicarea cartii in acest moment ar putea ameninta viitoarea colaborare a Serbiei cu TPI, Ljajiae a declarat ca "nu am facut decat sa cerem amanarea publicarii cartii". "Stiam ca aceasta carte va fi publicata intr-o zi si am mentionat acest aspect in repetate randuri Carlei Del Ponte, dar nu ne-am asteptat ca ea sa fie publicata la numai doua luni de la incheierea mandatului ei, in conditiile in care munca nu s-a incheiat. In acest moment, UE exercita inca presiuni asupra noastra si toate eforturile noastre de a semna Acordul de Stabilizare si Asociere au fost blocate de o singura tara din cauza presupusei noastre lipse de colaborare cu TPI. Este scandalos si toata lumea este de acord asupra acestui punct, chiar la TPI", a mai precizat Rasim Ljaiae.

Ex-premierul Haradinaj, acuzat de crime de razboi

Liderul UCK din zona in care Kosovo se invecineaza cu Albania (principala ruta de aprovizionare a UCK in timpul razboiului) Ramush Haradinaj este judecat in prezent la Haga, fiind acuzat de crime de razboi. Haradinaj a fost premier al Kosovo pentru trei luni de zile in anul 2004, insa a demisionat dupa punerea sa sub acuzare.

Carla del Ponte (foto), procurorul Tribunalului Penal International pentru fosta Iugoslavie (TPI, cu sediul la Haga), se temea la sfarsitul anului trecut ca o eventuala participare in alegerile din Kosovo a fostului premier Ramush Haradinaj i-ar putea speria pe martorii in procesul acestuia in curs la Haga. "Procurorul este ingrijorat. In multe regiuni, Haradinaj este considerat erou. Martorii sunt speriati de faptul ca trebuie sa depuna marturie impotriva lui", a declarat Olga Kavran, purtatoare de cuvant a procurorului. Mai multe persoane care au depus marturie la proces au fost amenintate, a adaugat ea. Potrivit dnei Del Ponte, in jurul lui Ramush Haradinaj exista o "atmosfera de intimidare", care va deveni si mai puternica in apropierea alegerilor. "Teama" exprimata de o serie de martori a constituit deja, in iulie, motivul pentru a-i refuza fostului premier kosovar eliberarea conditionata pe timpul vacantei estivale a TPI. Haradinaj pledeaza nevinovat pentru acuzatiile de crime de razboi si crime impotriva umanitatii comise impotriva sarbilor si albanezilor considerati colaboratori ai autoritatilor sarbe pe vremea cand el se afla la conducerea Armatei de eliberare din Kosovo (UCK, gherila albaneza), in anii 1998-1999.

Controversa de la Raciak

"Masacrul de la Raciak" constituie evenimentul care a contribuit la declansarea atacurilor NATO impotriva Serbiei in 1999. In cadrul unei operatiuni comune a politiei si armatei iugoslave din 15 ianuarie 1999 in satul Raciak din Kosovo au fost ucisi 45 de barbati, etnici albanezi.

Satul Raciakra una din bazele Armatei de Eliberare a Kosovo (UCK) si, cu cateva zile inainte o operatiune lansata din acest sat a dus la impuscarea a patru politisti sarbi in satele invecinate Suva Reka si Urosevat. Autoritatile de la Belgrad au sustinut ca la Raciak a fost vorba de o confruntare, in vreme ce mass-media occidentala a sustinut ca a fost vorba de un masacru, fiind vorba de civili neinarmati, executati de militarii sarbi.

Trebuie mentionat ca ziarele franceze Le Figaro si Le Monde au publicat o serie de articole in care sustineau ca masacrul de la Raciak ar fi fost inscenat de membrii UCK. Le Figaro afirma ca "era vorba de un sat gol in care politia a intrat cu precautie adapostindu-se pe langa ziduri. Pe tot parcursul zilei s-a desfasurat un intens schimb de focuri intre politie si gherilele UCK care incercau sa scape din incercuire". Mai mult, in februarie 2002, postul german de televiziune ARD a difuzat un documentar intitulat "A inceput cu o minciuna" in care il acuzau pe ministrul german al Apararii din acea perioada, Rudolf Scharping (foto), ca a manipulat faptele legate de conflictul din Raciak pentru a castiga sprijinul Parlamentului german in favoarea implicarii militare in Kosovo.

sursa Ziua

Kosovo - reduta mafiei islamice din Europa (II)

Pentru neinitiati poate parea extrem de ciudat ca Statele Unite, care acum l-au transformat pe Osama ben Laden in inamicul public nr. 1 al lumii, sunt gata sa accepte independenta unui stat islamic in inima Europei, stapanit in realitate de brigazile UCK antrenate si finantate odinioara de acelasi urmarit international. Cu atat mai stranie pare intentia SUA, cu cat, anul trecut, de exemplu, patru albanezi, un turc si un iordanian au fost arestati in New Jersey sub suspiciunea de planuire a unui atac terorist asupra bazei Armatei americane Fort Dix. Operatiunea dejucata a confirmat existenta "teroristilor albi" ai Al-Queda, cu radacini in Balcani. Din cei patru albanezi, trei proveneau din Kosovo. Legaturile fundamentalismului islamic din Kosovo si Albania cu Turcia si Iranul au o istorie indelungata.

Mujahedini pe banda pentru "initiativa albaneza"

Intensificarea activitatilor iraniene in Albania si Kosovo s-a inregistrat dupa intalnirea liderilor tarilor islamice care a avut loc la Jeddah, in 1994 si dupa intalnirea grupului D-8 a tarilor islamice de la Istanbul din 1996. Cu aceasta ocazie s-a luat decizia ajutorarii "fratilor din Balcani", prin orice mijloace, inclusiv militare. In mod evident, aceste mijloace i-au inclus si pe "sfintii luptatori" - mujahedini si teroristi. Peninsula Balcanica a fost aleasa drept cap de pod al islamismului in Europa, iar Italia a fost aleasa drept baza pentru comanda, organizarea si directionarea fondurilor si fortelor extremistilor islamici.

Planul penetrarii iraniene in Albania poarta numele de "Initiativa Albaneza". Teheranul a facut pasi concreti pentru a continua sprijinul economic si a strange legaturile cu Albania prin intermediul institutiilor bancare arabo-islamice. Impreuna cu reteaua bancilor, iranienii au creat mai multe fundatii ce se ocupa cu activitati umanitare, "reteaua filantropica" fiind un instrument important folosit de iranieni pentru a castiga simpatia poporului si acceptarea comunitatii. Din paturile sarace, pe de alta parte, s-au recrutat teroristi pentru centrele de antrenament iraniene din Albania.

Bazele de antrenament din Albania

Cele mai importante tabere de antrenament ale UCK in Albania se aflau la Ljabinot, in apropiere de Tirana, la Tropoja, la granita iugoslavo-albaneza, la Kuks si Bajram. Acestea erau, de asemenea, si cartierele generale de comanda ale unitatilor armatei albaneze si ale politiei pentru zona de nord-est a Albaniei si centre de recrutare a adeptilor presedintelui albanez Sali Berisha. Bazele de antrenament au fost plasate in zonele muntoase greu accesibile din nordul Albaniei. Dupa un scurt stagiu, echipele speciale erau trimise in Kosovo, direct sau via Macedonia. Cei mai buni dintre recruti au fost, insa, directionati catre celulele teroriste ce activau in Europa occidentala, unde se dadeau drept refugiati, dupa ce ajungeau ilegal, pe apa, in Spania, Franta sau Italia. Multi membri ai unitatilor UCK erau profesionisti, cu stagii indelungate in fosta armata iugoslava. Liderii UCK erau in general selectionati dintre fostii membri ai UDBA (Serviciul de Securitate Interna a statului), ai Armatei si ai Militiei. In timpul razboiului din fosta Iugoslavie, peste 5000 de etnici albanezi au luptat alaturi de formatiuni militare ale croatilor si musulmanilor.

Profitand de tendintele secesioniste ale tuturor republicilor iugoslave, secesionistii etnici albanezi s-au reunit in 2 iulie 1990 la Kasanik adoptand "Constitutia Republicii Kosovo". Ei si-au ales o "Adunare a Republicii Kosovo", un presedinte si si-au format un guvern, institutii ale unui stat fantoma. Presedintele Sali Berisha l-a felicitat pe Ibrahim Rugova pentru castigarea alegerilor prezidentiale, in 29 mai 1992, declarand ca "poporul albanez din Kosovo a dat dovada de maturitate si curaj civic". In numeroase interviuri si declaratii publice, el a sustinut necesitatea unei interventii militare impotriva Belgradului. In martie 1993, Berisha a trimis un apel comandamentului NATO din Europa pentru a trimite trupe in Kosovo si pentru a "preveni expansionismul sarb". Albania a devenit, din februarie 1994, membra a Parteneriatului pentru Pace si, partial, politica in Kosovo a fost plasata in mainile Aliantei. NATO ar urma sa invite Albania sa adere la organizatie, la summitul de la Bucuresti.

"Internationala Islamica Albaneza" din Sudan

Desfasurarea steagului "semilunei verzi" din Kosovo in Bosnia via Sandzak a fost un obiectiv discutat inca din 1995, la sedinta Internationalei Islamice de la Khartoum. "Internationala Islamica Albaneza", o asociatie informala a organizatiilor albaneze musulmane, se pronunta pentru o abordare mai radicala a situatiei din regiune.

Pana in martie 1998, UCK s-a folosit numai de arme de foc, dar incepand cu 1999, fortele rebele au fost aprovizionate cu pusti de atac, cu lansatoare anti-racheta de umar de tip Ambrust si de provenienta sovietica, mortiere, mitraliere anti-aeriene. Echipamentul UCK include si unele arme din timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial, cum ar fi pustile automate PPS-91 si MP-90, "Mosine Nagant", precum si arme moderne, munitii, echipamente de telecomunicatii si gloante in cantitati mari. UCK s-a inzestrat cu arme folosite de catre fosta Armata Populara Iugoslava, dar si cu alte arme produse in China si Singapore.

In 1999, UCK avea doua centre de comanda: unul in afara tarii si altul la Pristina, unde fortele paramilitare detineau o baza logistica bine pusa la punct. Contactul direct cu Kosovo-Metohija era mentinut via Gjilane, Vitina, Glocovac si Pristina. UCK tinea sub control populatia albaneza prin intermediul unui sistem propriu de supraveghere. Cei care refuzau contributiile in beneficiul rebelilor erau ucisi fara multa discutie.

In primele doua luni ale operatiunilor Fortelor Aliate, numarul soldatilor UCK a crescut semnificativ. In plus, au fost create centre de recrutare si calitatea antrenamentelor s-a ameliorat. UCK si-a marit arsenalul atat cu arme de la fortele sarbe, cat si prin noi achizitii de pe pietele mondiale de armament. La vremea respectiva unele publicatii occidentale prezentau si fata ascunsa a "independentei democrate" a provinciei Kosovo.

"Bani si luptatori din Elvetia"

Publicatia "Der Bund", din Berna, titra la 17 ianuarie 1998: "Armata de eliberare: Bani si luptatori din Elvetia": In timpul ultimelor saptamani, politia federala a obtinut documente care aratau ca UCK are o baza logistica de sprijin in Europa si in special in Elvetia. Potrivit Oficiului Procurorului General, sprijinul este oferit in principal de "Miscarea Nationala din Kosovo" (KNM), aripa militara a "Ligii Democratice din Kosovo" (KDL)... Centrul bazei din strainatate a KNM se afla in Elvetia si are in jur de 25 de filiale. Intre KNM si UCK sunt "legaturi foarte stranse", spune un oficial al Politiei Federale... Nu cu mult timp in urma, in ziarul sau "Zeri i Kosovoes", care apare in Elvetia, militanta Miscare Nationala a facut apel la lupta pentru eliberarea provinciei Kosovo si a cerut voluntarilor sa se alature acestei lupte. In acelasi timp, organizatia a facut apel pentru sprijin financiar... KNM a deschis un cont la Banksverein; conturi similare exista si in Norvegia, Suedia, Danemarca si Germania... Reprezentantii KNM din Elvetia nu neaga legaturile dintre organizatia lor si UCK. KNM sprijina lupta acesteia pentru eliberare si considera ca este "corecta din punct de vedere politic", spune activistul Bislim Elshani, care este redactorul sef al "Zeri i Kosovoes". "Sprijina KNM lupta armata?" "Da", raspunde Elshani.

Saptamanalul "L'Hebdo" din Lausanne continua investigatia si publica, la 22 ianuarie 1998: "Gherilele din Kosovo finantate in Elvetia", sub semnatura lui Alain Meyer. Acesta explica: "Exista suspiciuni ca banii pentru UCK sunt adunati in Elvetia. In noiembrie si decembrie au avut loc zeci de mitinguri de sustinere a Armatei pe teritoriul Federatiei; o suta, doua sute, trei sute de albanezi din Kosovo au participat la aceste intruniri in cadrul carora s-au creat si fonduri de sustinere financiara... Aceste mitinguri nu au fost organizate de UCK, ci de KNM, un partid politic infiintat in 1981 si care sprijina deschis lupta armata".

Mujahedini cu arme israeliene si americane

Sub titlul "Arme albaneze in Kosovo", "Washington Times" publica la 8 aprilie 1998 o corespondenta din Albania, de la Philip Smucker: "Aici (in orasul Kruma din nordul Albaniei), departe de statul de drept, liderii miscarii de eliberare din Kosovo cumpara pusti si rachete si se pregatesc pentru o "campanie sangeroasa" impotriva politiei sarbe, campanie care a ucis deja peste 80 de kosovari numai in ultima luna. Zeci de tineri vin aici zilnic; ei sunt gata sa puna mana pe arme pentru a lupta in razboiul de independenta in provincia vecina Kosovo".

In mai 1998, numarul 23 al revistei "Balkan infos" din Paris, Kosta Chsistich scria: "Armele care se gasesc in regiune ar fi fost adunate din Albania din timpul perioadei de anarhie din tara si au fost trimise in Kosovo pe mai multe cai: fie via Tuzla, la frontiera cu Muntenegru, fie via Djakovica, in Metohija... Armele israeliene si americane au venit in secret din Turica, via Bulgaria si Grecia. Regiunea unde conflictele s-au calmat, Bosnia-Hertegovina, ii sprijina de asemenea pe nationalistii albanezi cu arme si voluntari, inclusiv cu mujahedini din strainatate. Ca si in cazul canalelor occidentale, livrarile se fac in majoritatea cazurilor prin portul albanez Durres. Cumpararea acestor arme este finantata din comertul ilicit cu droguri, in cadrul caruia albanezii au un statut privilegiat".

ONU: 650.000 de arme disparute

In perioada 11-14 iunie 1998, raportul Misiunii de Cercetare a ONU care a vizitat Albania constata: "Situatia din Kosovo, unde etnicii albanezi se confrunta cu autoritatile sarbe, este perceputa in general ca un detonator ce poate determina albanezii din Albania sa furnizeze arme si sa gaseasca un scop comun cu semenii lor apropiati de peste granita.(...) Estimarile cantitatilor de arme care au disparut in timpul crizei din 1997 sunt vagi, in parte din cauza faptului ca documentatia si listele de inventar au fost distruse dupa jefuirea depozitelor militare. Datele oficiale arata ca aproximativ 650.000 bucati de arme, 20.000 de tone exploziv si 1,5 miliarde de grenade si cartuse au fost furate. Guvernul a anuntat ca, pana in august 1997, cand a fost declarata amnistierea celor care au returnat armele, 10% din arme si 3% din munitii si grenade au fost restituite. Cu toate acestea, nu se poate afirma cu certitudine ca toate armele vandute se afla in continuare in posesia cetatenilor. Se afirma ca, in cursul anului trecut, aproximativ 25-30% din arme, care nu se afla in posesia Guvernului, au fost scoase din tara de persoane individuale si traficanti. In timpul aceleiasi perioade, nu au existat date sau indicii ca cetatenii albanezi detin mai multe arme."

Proprietatea lui Sali Berisha, baza UCK

Chiar si "New York Times" prezenta, la 6 iunie 1998, relatarile lui Chris Hedge din Tropoja (Albania): "... Piata in aer liber din acest oras prafuit si fara lege de la granita este ultima etapa a drumului pentru numerosi comercianti, traficanti si voluntari idealisti care merg spre Kosovo pentru a se alatura separatistilor UCK... Zona de granita albaneza este strabatuta de voluntari si comercianti cu arme, unii dintre ei care au vandut deja 650.000 de arme furate din depozitele militare albaneze in timpul anului trecut. Convoaie de magari, care cara cu greu cutii cu arme si munitii se deplaseaza spre Kosovo; orasul de granita este plin de oameni gata sa porneasca la drum."

La 10 iunie 1998, corespondentul "New York Times" continua sa transmita din Albania, de data aceasta din localitatea Vucidol. Sub titlul "Rebelii din Kosovo si noii lor prieteni", Chris Hedges relata: "Proprietatea familiei fostului presedinte albanez Sali Berisha, care a fost rasturnat de la putere anul trecut, a devenit o baza a UCK... Potrivit diplomatilor straini, decizia lui Berisha de a pune la dispozitia rebelilor casa natala face parte din incercarea acestuia de a utiliza criza ca un suport politic!... Traficul cu arme, finantat de etnicii albanezi din Germania si Elvetia a intarit pozitia sustinatorilor lui Berisha... Acesta vede lupta din Kosovo ca pe un razboi sfant si face apel la etnicii albanezi "sa-si apere casele si tara lor". El descrie "natiunea albaneza" ca incluzand nu numai Albania, ci si Kosovo si Macedonia, unde etnicii albanezi constituie majoritatea..."

Extras din cartea in curs de aparitie "Kosovo si razboiul sfarsitului Iugoslaviei", realizata sub egida Centrului de Studii Strategice IntelMedia

sursa Ziua

Kosovo si penetrarea terorismului islamic in Europa (I)

Kosovo a fost asemanat cu un Afganistan al Europei, iar sarbii s-au referit la Kosovo ca la un Ierusalim vesnic disputat. O particularitate a provinciei Kosovo este prezenta, in dubla instanta, atat a conflictului etnic cat si al celui religios. Ceea ce face pozitia sa poate chiar mai delicata decat a Ierusalimului, unde disputa dintre evrei si arabii musulmani se desfasoara doar pe palierul religios deoarece evreii si arabii sunt in fond aceeasi semintie. In 1991, in timpul ultimelor zile de viata ale republicilor iugoslave, studii sociologice indicau ca exista aproximativ 3 milioane de catolici practicanti, 1,5 musulmani si 1,2 milioane de sarbi ortodocsi. Pe de alta parte, oficiali religiosi din tara sustin ca erau 7,3 milioane catolici, 3,8 milioane musulmani si 10 milioane ortodocsi. Recensamantul din 1981 insuma populatia Iugoslaviei la 22,4 milioane, sarbii fiind grupul cel mai numeros - 8,1 milioane. (Sabriona Petra Ramet, Balkan Babel, The Desintegration of Yugoslavia from the Death of Tito to War, ed. 2, Boulder, Colo., Westview Press, 1996, pp.1-2)

Kosovo este revendicat cu temei istoric si cultural deopotriva de sarbi si albanezi. Albanezii se considera urmasi ai ilirilor, stravechi locuitori ai regiunii, sarbii revendica Kosovo ca leagan sacru al poporului sarb, centru al spiritualitatii crestin ortodoxe din intreaga regiune, in care se afla un tezaur de peste 1000 de biserici si manastiri. Intreaga cultura politica a Serbiei prezinta Kosovo drept cheia de bolta a istoriei si a destinului natiunii si poporului sarb.

Falia dintre musulmani si crestini este mai profunda ca niciodata, acum, in Kosovo, si se manifesta chiar mai puternic decat in Bosnia. Intoleranta musulmana elimina fara deosebire pe toti cei ce nu sunt albanezi curati, ba chiar si familiile de albanezi care "au tradat", intinand "sangele pur" iliro-turcoman-albanez prin casatorii mixte.

UCK - terorismul islamic imbracat in haine etnice

UKC - miscarea separatist-terorista a extremistilor albanezi din Kosovo si Metohia si-a creat imaginea publica de grupare care militeaza pentru "drepturile omului", prin intermediul unor firme specializate. In acest scop au fost folosite serviciile unor agentii de relatii publice, cum ar fi Hill&Knowlton, Rudger Finn (recent reinregistrata sub numele de Global Affairs), si alte firme de lobby active in Congresul American. O parte din sumele obtinute din traficul de droguri si din alte activitati ilegale ale UCK au revenit acestor redutabili profesionisti ai dezinformarii.

Cu toata imaginea de "victime" inocente care lupta legitim pentru apararea drepturilor populatiei albaneze, UCK-ul nu s-a sfiit sa intrebuinteze cu predilectie metodele violentei si terorii - asasinate, diversiuni, sabotaje -, dar si politice, respectiv referendum pentru secesiune, stabilirea unui guvern ilegal, a unei autoritati "paralele" si a unui sistem de educatie diferit de cel de stat.

Conform legilor internationale, daca un grup politic intrebuinteaza ca mijloace de lupta terorismul si alte instrumente ce contravin legislatiei internationale, o asemenea actiune trebuie calificata drept terorista, iar cei care o comit sunt de regula condamnati, indiferent de orientarea lor ideologica.

"Fara nici un dubiu, UCK este un grup terorist"

UCK-ul a devenit exceptia de la aceasta regula, manifestarile lor fiind incurajate pe fata de reprezentatii USA si ai Germaniei. Insistenta ministrului de Externe german Klaus Kinkel (fost sef al serviciilor secrete germane BND) de a fi stabilit un "statut special" pentru Kosovo si intalnirea "accidentala" a trimisilor americani au administratiei Clinton. Richard Holbrooke si Robert Gelbard cu teroristii UCK in timpul vizitei lor din Kosovo din 23 iunie 1998 sunt doar cateva exemple.

Cu doar cateva luni inainte, acelasi Gelbart tuna si fulgera impotriva UCK: "Violenta la care am fost martor este extrem de periculoasa!" El a criticat "violenta promovata de catre politia sarba", dar a condamnat si actiunile unui grup etnic albanez in ilegalitate: "Condamnam ferm actiunile teroriste din Kosovo"."Fara nici un dubiu, UCK este un grup terorist", spunea atunci Gelbard (AFP, 2/23/98)

Pana la vizita reprezentantilor americani din 1998, evolutia actiunilor UCK a inregistrat o spirala ascendenta. In perioada ianuarie 1991 - 9 iulie 1998, au avut loc 797 atacuri teroriste in Kosovo. Cazurile inregistrate in primul semestru al lui 1998 erau de zece ori mai multe decat cele de pe parcursul intregului an 1997 si de patru ori mai multe decat cele din perioada 1991-1997. Intre 1 ianuarie si 9 iulie 1998, au avut loc 663 atacuri teroriste. Dintre acestea, 37,3% au avut ca tinta militieni si sectii de militie. In plus, 401 atacuri au fost indreptate in mod direct impotriva cetatenilor si proprietatilor private, provocand moartea a 48 de persoane: 28 de albanezi, 18 sarbi si doi tigani.

Rapirile erau folosite pentru obtinerea de concesii politice, intimidari, rafuieli sau eliberarea unor teroristi albanezi capturati. Au fost rapite 72 de persoane: 48 de sarbi si muntenegreni, 18 albanezi, 4 tigani, un musulman si un cetatean al Macedoniei. Dintre acestia, 13 au fost ucisi.

De 256 de ori au fost folosite pistoale automate, lansatoare portabile de rachete (bazooka) de 63 de ori, pusti automate de 36 de ori, grenade de mana si alte explozive de 19 ori, pistoale de doua ori; in patru cazuri au fost distruse cladiri sau chiar cartiere. In 29 de cazuri au fost distruse 29 de ferme, dupa ce, in prealabil, fusesera jefuite.

"Sageata verde"

Sursele occidentale consemneaza o serie de date interesante cu privire la finantarea, organizarea si scopurile UCK in regiune. Teheranul a sprijinit UCK inca din 1997, obiectivul principal al Iranului in Kosovo fiind consolidarea comunitatii musulmane in scopul intaririi axei strategice, "sageata verde" Sarajevo-Tirana.

Comandantul suprem al Garzilor Revolutionare, ayatollahul Ali Khamenei a actionat in mod clar pentru trimiterea, pe apa, a unor transporturi de armament in Kosovo, via Albania: grenade de mana, mitraliere, pusti automate, echipamente de vizibilitate pe timpul noptii si aparatura de comunicatii.

Departamentul american al Apararii a recunoscut in data de 20 august 1998 ca organizatia Al Queda a lui Osama Bin Laden sprijina luptatorii musulmani din Bosnia si Kosovo. Criza din Albania a facut loc Iranului, Garzile Revolutionare Iraniene incepand sa antreneze membri UCK. Nucleul UCK era alcatuit initial din albanezi care plecasera in exil in anii '70 si si-au stabilit cartierul general si centrul financiar in Elvetia, unde au fost adunate fonduri din toata lumea. Grupuri selectate de albanezi au fost trimise in Iran sa studieze metodele Islamului militant.

Cea mai mare baza de antrenament a UCK a fost Bosnia, au relevat surse din cadrul serviciilor de informatii occidentale. Instructorii si luptatorii din UCK includeau multi dintre iranienii care luptasera in Bosnia la inceputul anilor '90. Sursele citate estimeaza numarul lor la 7000, multi dintre ei fiind casatoriti cu femei bosniace. Dar printre ei se aflau si afgani, algerieni, ceceni si egipteni.

Mujahedinii au format grupuri pe cat de discrete, pe atat de influente in Bosnia. De asemenea, grupuri provenind din Arabia Saudita, Yemen si Cecenia erau implicate in operatiunile gherilei albaneze.

In Albania, partidul lui Sali Berisha - Partidul Democrat "a profitat in mod direct de pe urma traficului de droguri din motive politico-economice, mai precis prin finantarea partidelor politice secesioniste sau a altor grupari din Macedonia si Kosovo. Orasele cazemata ale cartelurilor albaneze au fost baze de colectare de fonduri pentru sprijinirea cauzei albaneze in Kosovo.

Islamistii albanezi din provinciile Macedonia si Kosovo au construit o retea vasta de trafic de heroina, ce se intinde de la campurile de opiu din Pakistan pana la piata neagra a traficantilor de arme din Elvetia, care transporta anual droguri in valoare de aproximativ 2 miliarde de dolari in centrul Europei. De la momentul aparitiei gherilelor UCK pana in 1999, aceasta organizatie a primit 900 milioane de marci germane, din care mai mult de jumatate provenea din traficul de droguri.

Un raport elaborat de Agentia Federala Criminala din Germania conchidea, in 1999: ěEtnicii albanezi sunt in prezent cel mai important grup care distribuie heroina in tarile occidentale".

Terorismul albanez si Jihadul

Strategia UCK a fost de a escalada violentele, astfel incat o interventie din exterior sa devina o optiune clara. Au fost ajutati de un lobby in care Rubin si Albright au avut un rol cheie. Exista surse sarbesti care atribuie implicarea Departamentului de Stat american intr-o relatie triunghiulara in care rolul cheie "cherchez la femme" l-ar fi avut corespondenta CNN de origine iraniana Christiane Amanpour. Jack Rubin, casatorit cu Amanmpour de la CNN, a fost protejatul preferat al lui Madeleine Albright, cea care a impus excluderea UCK din anuarul organizatiilor teroriste listate de agentiile de specialitate americane.

Pentru a dobandi acordul albanezilor fata de proiectul incadrarii in asa-zisul plan de pace american, Albright a facut eforturi serioase ca Washingtonul sa fie perceput drept un prieten al Kosovo. Ofiteri ai UCK au fost trimisi in SUA pentru antrenament pentru a deveni dintr-o grupare de gherila o forta de politie sau o entitate politica, cum s-a intamplat cu Congresul National African in Africa de Sud.

Gruparea si-a extins operatiunile prin numeroase atacuri lansate in timpul anului 1996, dar a luat avant in 1997, odata cu haosul care s-a instaurat in Albania, ceea ce i-a oferit numeroase posibilitati de a introduce arme din zona din nordul acestei tari, scapate practic de sub controlul Guvernului de la Tirana. Din acest moment, UCK a atacat nu numai forte de securitate sarbe, ci si civili sarbi de origine albaneza.

Pana in noiembrie 1997, reprimarea albanezilor separatisti de catre politia sarba a urmarit doar intimidarea celor care doreau desprinderea de Serbia si Iugoslavia. La Belgrad chiar se credea ca albanezii reuniti sub sigla UCK nu constituiau o amenintare armata serioasa.

In decembrie 1997 si ianuarie 1998, Belgradul a crescut numarul fortelor armate in provincie si mai mult sau mai putin direct, armata a devenit mai implicata in actiuni de mentinere a ordinii.

Drenica si regiunile invecinate au intrat sub controlul militar, fiind instaurat un regim strict de supraveghere a traficului de bunuri si persoane. S-a estimat atunci ca intensificarea prezentei armatei si a militiei era o masura suficienta pentru a preveni conflicte majore. Numai dupa ce, in mai-iunie 1998, aceste forte au esuat in ofensiva lor, Belgradul a devenit constient de pericolul UCK.

Analistii considera ca in timpul celei de-a doua ofensive din timpul verii lui 1998, cand UCK a pierdut majoritatea teritoriilor ocupate, armata albaneza si-a intarit ierarhia si, pentru prima data, a alternat atacurile cu defensiva. Elementele noi introduse erau cresterea nivelului de obisnuire a soldatilor cu operatiunile militare, definirea mai multor specializari militare si crearea unor unitati militare mobile care sa introduca elementul de surpriza in lupta. Se aprecia ca la sfarsitul anului 1998, UCK avea deja aproximativ 30.000 de combatanti activi, din care 6000-10.000 faceau parte din unitatile mobile.

Intr-un interval scurt, eficienta UCK a crescut spectaculos. In numai cateva luni, intre sfarsitul lui 1997 si inceputul lui 1998, activitatea teroristilor din Kosovo a provocat moartea a peste 70 de persoane, cetateni si membri ai militiei sarbe si Armatei Iugoslave.

Extras din cartea in curs de aparitie "Kosovo si razboiul sfarsitului Iugoslaviei", realizata sub egida Centrului de Studii Strategice IntelMedia

sursa Ziua

S-a născut concurenţa clujeană a UDMR

Liderii organizaţiei judeţene a Partidului Civic Maghiar urmează să fie desemnaţi pe 5 aprilie.

Preşedinte al organizaţiei a fost ales Gergely Balazs (foto), arheolog, iar în funcţia de vicepreşedinte a fost instalată Ujvary Kosztin Ildiko, profesor la Institutul Teologic Protestant.

Gergely este nepotul episcopului reformat Tokes Laszlo, însă liderul noii filiale clujene spune că acest lucru nu are nimic de-a face cu ambiţiile sale politice ori cu alegerea sa în această funcţie. “Nu depindem unul de altul. Episcopul este unul dintre cei opt unchi ai mei. Asta ar însemna să nu mă apunc de nici o meserie din cele pe care ei le practică?”, a spus Gergely.

Din conducerea organizaţiei municipale mai fac parte Szasz Csaba, profesor la Universitatea Tehnică, şi Juhasz Peter. Ultimul va fi delegatul PCM Cluj-Napoca în conducerea structurii judeţene a partidului, care va fi aleasă pe 5 sau 6 aprilie. Gergely Balazs susţine că partidul său nu îşi doreşte să figureze pe lista UDMR la alegerile locale.

“Eventual, am putea vorbi despre o coaliţie, însă una pe criterii clare, şi nu neapărat uşoare”, a spus Gergely. Propunerea de colaborare pe care UDMR Cluj a lansat-o reprezentanţilor PCM vizează cedarea unui loc în Consiliul Local Cluj, în schimbul sprijinului pentru mobilizarea totală la urne a electoratului maghiar.

Liderul UDMR Cluj, Laszlo Attila, declară că Uniunea îşi doreşte o colaborare eficientă cu PCM, dar care să nu însemne crearea unei alianţe, întrucât aceasta ar ridica pragul electoral de la 5% la 8%. “Cu un prag majorat există riscul pentru unele comunităţi să nu mai aibă reprezentanţi. însă am găsit soluţii pentru evitarea acestei situaţii. Avem posibilitatea ca, dacă interesele comunităţii o cer, să convocăm Adunarea Extraordinară pentru a interveni în componenţa listelor”, susţine LaszlO.

Pretentiile PCM, “exagerate"
El a mai spus că membrii Uniunii dau în continuare dovadă de “bunăvoinţă sinceră”, însă pretenţiile PCM sunt “exagerate” pentru o filială care are doar 16 membri. UDMR va decide astăzi ordinea candidaţilor pe lista pentru Consiliul Local (CL) Cluj-Napoca, urmând ca duminică să fie anunţate poziţiile pe listă ale candidaţilor pentru funcţiile de consilieri judeţeni.

Filiala municipală a PCM are în acest moment, din estimările liderului său, 30 de membri care s-au înscris în partid chiar la şedinţa de alegere a conducerii. Gergely Balazs spune însă că PCM se bucură de un număr mare de simpatizanţi, care urmează să semneze adeziunile în aceste zile, dar care se tem de apariţiile publice din cauza “presiunii politice” pe care UDMR o poate exercita.

“Cei mai mulţi au venit la alegeri ca urmare a unor anunţuri din ziarele Szabadsag şi Kronika, apărute încă de sâmbătă. Ultimul anunţ a fost făcut în ziua alegerilor, joi, când am specificat ora şi locul întâlnirii”, a spus liderul PCM Cluj-Napoca.

sursa Ziua de Cluj

Certificatul de urbanism al Proiectului Rosia Montana a fost anulat definitiv

Curtea de Apel Cluj a respins in mod irevocabil recursul declarat de Consiliul Judetean Alba si Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) impotriva sentintei Tribunalului Cluj prin care s-a anulat certificatul de urbanism pentru continuarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, anunta NewsIn. Organizatia ''Alburnus Maior'', unul dintre cei mai importanti opozanti ai proiectului minier de la Rosia Montana, a dovedit in instanta ca certificatul de urbanism nu contine lista completa a ariilor protejate datorita patrimoniului natural si istoric precum si a zonelor de protectie din jurul loc.

Actiunea in instanta a fost promovata de Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu (CIDRM) alaturi de ''Alburnus Maior''.

Anularea irevocabila a actului lipseste de efecte juridice toate procedurile de autorizare/etapele procedurale care au la baza certificatul de urbanism 78/2006. De indata ce vor intra in posesia deciziei Curtii de Apel Cluj, cele doua organizatii o vor notifica tuturor autoritatilor responsabile cu diverse proceduri de autorizare pentru proiectul minier Rosia Montana, solicitand acestor autoritati sa inceteze deindata procedurile respective si sa returneze titularului de proiect intreaga documentatie depusa pentru parcurgerea lor.

sursa Ziua