Cine îşi mai aminteşte de Podul de Flori?

Astăzi, 6 mai 2008, se împlinesc 18 ani de la primul Pod de Flori. În ultimii ani, la Chişinău, evenimentul a trecut neobservat. Ce s-a ales între timp de idealurile proclamate atunci la Prut, care mai este semnificaţia Podului de Flori şi cine îşi mai aminteşte de el, am aflat chiar de la protagoniştii acelui eveniment de necrezut pentru acele vremuri. Am ales cinci reprezentanţi ai unei generaţii care a fost implicată activ în evenimentele din 6 mai 1990: Grigore Vieru, Ion Hadîrcă, Mircea Druc, Ion Ungureanu şi Nicolae Dabija (vezi coloana sonoră). Ei sunt reprezentanţii unei generaţii care are, cel puţin, meritul de a fi crezut în ceva şi de a fi încercat să-şi îndeplinească visul.

Cum a început totul?

Încă înainte de a-şi declara independenţa, la 27 august 1991, Chişinăul şi-a îndreptat privirea de la Est la Vest, către Bucureşti. Contextul politic de atunci părea prielnic pentru Unirea cu Ţara Mamă. Evenimentul de la 6 mai 1990 este o dovadă elocventă a dorinţei de reunificare, cel puţin a unei părţi a populaţiei de pe cele două maluri ale Prutului. Atunci, la iniţiativa Frontului Popular, sprijinită de Guvernul RSSM-ului şi cel al României, a fost organizat primul Pod de Flori. Cum a început totul?Încă înainte de a-şi declara independenţa, la 27 august 1991, Chişinăul şi-a îndreptat privirea de la Est la Vest, către Bucureşti. Contextul politic de atunci părea prielnic pentru Unirea cu Ţara Mamă. Evenimentul de la 6 mai 1990 este o dovadă elocventă a dorinţei de reunificare, cel puţin a unei părţi a populaţiei de pe cele două maluri ale Prutului. Atunci, la iniţiativa Frontului Popular, sprijinită de Guvernul RSSM-ului şi cel al României, a fost organizat primul Pod de Flori.

Într-un manifest semnat de mai mai mulţi lideri de asociaţii politice şi civice se spunea că: „Prutul a fost şi va rămâne o apa care uneşte două maluri ale Moldovei. De când acest rău a despărţit frate de frate, sufletul injumătăţit al românului a tot umblat peste apa lui, ca Isus peste apele mării. Conştiinţa, credinţa, spiritul n-au avut hotare. Cei care au încercat sa le hotărnicească s-au făcut de ruşine în faţa lui Dumnezeu şi a lumii întregi. Noi românii suntem la noi acasă „de la Nistru pân’la Tisa”, din vârful Carpaţilor până la mare. Şi această casa o vrem de acum înainte cu toate uşile deschise, pentru a ne putea vedea la faţă cu fraţii de acelaşi sânge şi pentru a ne întregi sufletele.”

La 6 mai, la ora 12, ora Bucureştiului, în bisericile de pe malurile Prutului preoţii au oficiat un Te Deum de pace şi linişte sufletească. Astfel că, în conformitate cu Acordul dintre URSS şi România, cu privire la trecerea simplificată a graniţei de stat, între orele 13.00 şi 19.00, românii au trecut de o parte şi de alta a frontierei.

„Mulţimea s-a rupt ca un fluviu enorm care a răbufnit. Românii au fost primii care au intrat în URSS fără permisiune”, subliniază Ion Ungureanu, ministrul Culturii şi Cultelor de atunci.

Mircea Druc, fost prim-ministru al R. Moldova, mărturiseşte că tot ce l-a interesat în acele momente era privirea nedumerită a grănicerilor sovietici aflaţi în confuzie şi derută totală. Aşa ceva nu mai văzuseră niciodată!

Vladimir Voronin a fost si el implicat

În componenţa delegaţiei oficiale a R. Moldova au participat la manifestare vice-prim-ministrul de atunci Mihai Platon, preşedintele FPM, Ion Hadîrcă, Ministrul Culturii şi Cultelor, Ion Ungureanu, precum şi actualul preşedinte al R. Moldova, Vladimir Voronin, pe atunci Ministru de Interne. Despre cel din urmă, Ion Ungureanu susţine că: „Voronin a văzut această mare tălăzuind în furtună. El a văzut ce înseamnă un popor care s-a trezit şi acest lucru nu ar trebui să îl uite. Dacă îl uită nu a însuşit bine lecţia. Nu te joci cu un popor care s-a deşteptat”.

Grigore Vieru, primul basarabean care a trecut Prutul la 6 mai 1990

Peste un milion şi doua sute de mii de români s-au îmbrăţişat atunci de-a lungul celor 700 de km. ai Prutului. Au fost stabilite opt puncte de trecere a frontierei: Miorcani – Pererrita, Stânca – Costeşti, Iaşi - Sculeni, Ungheni - Pod Ungheni, Albiţa – Leuşeni, Fălciu – Ţiganca, Oancea – Cahul şi Galaţi - Giurgiuleşti. Poetul Grigore Vieru a fost primul care a traversat atunci Prutul pe o barca de cauciuc. Îşi aminteşte cu drag de acea horă, „unică poate în lume”, încinsă în mijlocul râului de basarabenii şi românii din dreapta Prutului. „Era o tensiune emoţională de nedescris. Oamenii se strigau pe nume unii pe alţii şi se regăseau după ani şi ani. La un moment dat, de partea cealaltă a râului s-a aruncat un bărbat în apă şi a început să vină spre basarabenii de dincoace. Ai mei din Pererâta stăteau încremeniţi. Aveau mari emoţii şi nu îndrăzneau să facă nici o mişcare până s-a aruncat un pererâtean în apă. După el au pornit şi ceilalţi. S-au întâlnit toţi la mijlocul Prutului şi au încins acolo, în apă, o horă, lucru nemaivăzut şi nemaiauzit nicăieri în altă parte a lumii. De aceea spun că par caraghioşi astăzi cei care ironizează Podul de Flori. Nu poate fi ironizată lacrima bucuriei”.

Ce nu a mers bine?

După succesul primului Pod de Flori, peste un an, la 16 iunie 1991, a urmat cel de-al doilea. Dacă la primul Pod românii din România au trecut hotarul, la cel de-al doilea românii din stânga râului urmau să fie oaspeţii celor din dreapta. Atunci, conform datelor statistice ale Ministerului de Interne al R. Moldova, 240 000 de basarabeni au trecut Prutul în România.

Participanţii la eveniment cred că succesul celei de a doua manifestaţie a fost la fel de mare ca şi a celei din 6 mai 1990. Opinia nu este însă împărtăşită de toată lumea. Ion Hadîrcă, liderul de atunci al Frontului Popular din Moldova spune că: „La început era o coerenţă şi o trezire, o deşteptare a spiritului şi o speranţă că lucrurile se vor redresa şi ne vom deştepta. Era un mesaj către România şi întreaga Europă că noi existăm şi că nu am murit. La cel de-al doilea Pod aveam deja o rezervă. Pe lângă elanul celor care au venit să se întâlnească şi să promoveze ideea unirii, a speranţei şi deşteptării, erau şi din cei cu drujba, bulendre şi speculă ieftină. Deja erau oameni care miroseau aici posibilitatea de a se căpătui şi de a compromite într-un fel sau altul o idee nobilă”.

În 1992 au venit însă vremuri grele, iar ideea de reunificare a fost descurajată de conflictul de pe Nistru, care poate fi interpretat şi ca o replică a Moscovei la Podul de Flori.

Podul de flori după 18 ani

Astăzi, după 18 ani de la deschiderea frontierelor, se vorbeşte puţin, dar şi mai puţin se scrie despre evenimentul din 6 mai 1990. Ion Ungureanu, de exemplu, spune ca nu şi-a imaginat că „vom ajunge vreodată la acea stare de lucruri când Podurile de Flori par mai degrabă de domeniul mitului, legendei”. Şi dacă la Chişinău în ultimii ani evenimentul a fost trecut cu vederea fie intenţionat, sau din simplă neglijenţă, pentru protagoniştii de atunci momentul rămâne o amintire vie. Grigore Vieru crede ca „uitând podul de flori am uita martirii care au murit in ideea acestui pod şi ar însemna să uităm marile adunări naţionale care au dus spre câştigarea alfabetului latin, a tricolorului, a istoriei neamului”. Mai mult, Nicolae Dabija susţine că „acele poduri de flori s-au veştejit cu ajutorul celor care le-am acordat puterea”.

Cu toate acestea efectul Podului de Flori nu este unul nul. Românii de pe ambele maluri ale Prutului s-au regăsit dupa toţi aceşti ani de înstrăinare şi au descoperit că sunt la fel, că au aceleaşi idealuri şi valori.

Un „Pod de Flori” refuzat în 2008

Un zid tacit al Berlinului pentru Europa de Est, aşa poate fi calificată graniţa de peste Prut care separă acum două ţări surori unite şi despărţite de-a lungul veacurilor - R. Moldova si România. Acum, conducerea de la Chişinău vrea să limiteze şi sa restrângă mai mult ca niciodată relaţia cu Bucureştiul. După o serie de refuzuri şi o răceală evidentă din partea guvernanţilor noştri faţă de România, acţiunea care a pus capac la toate în ultima vreme este refuzul de a semna Convenţia Micului Trafic la Frontieră. Această nouă respingere din partea Chişinăului este la fel de evidentă ca şi în cazul consulatelor de la Bălţi şi Cahul. Acum, când aveam posibilitatea sa legăm relaţiile inter-umane cu o ţară membră a Uniunii Europene, ne pomenim că din anumite considerente neîntemeiate, Chişinăul dă cu piciorul în posibilitatea cetăţenilor R. Moldova care locuiesc pe teritoriul de până la 50 de kilometri de la graniţa cu România să meargă în ţara vecină, fără vize sau paşapoarte, la fel ca acum 18 ani.

Astăzi Podurile de Flori nu mai sunt posibile în forma de altă dată, dar autorităţile de la Chişinău refuză singura soluţie pentru „un pod de flori”, aşa cum este el posibil în 2008, în condiţiile în care România este membru al UE.

sursa Unimedia

Incepe operatiunea "Marea expulzare"

UE se pregăteşte să trimită acasă opt milioane de imigranţi ilegali
Oficialii Uniunii Europene au finalizat un acord care va facilita expulzarea celor aproximativ opt milioane de imigranţi ilegali aflaţi pe teritoriul comunitar. Măsura nu se aplică românilor şi bulgarilor.
În cadrul reuniunii care va avea loc mâine, reprezentanţii celor 27 de state membre UE vor dezbate proiectul de directivă care va acorda statelor prerogative extinse pentru expulzarea imigranţilor ilegali de pe teritoriile lor. Documentul "stabileşte criteriile şi procedurile care trebuie aplicate în asemenea cazuri". Directiva se va aplica în cazul cetăţenilor care provin din ţări aflate în afara spaţiului UE şi care "se găsesc ilegal pe teritoriul unui stat membru". Măsura nu îi va afecta însă pe solicitanţii de azil.

Mai mult timp pentru identificare
Uniunea Europeană pare să fi înţeles că timpul tot mai redus alocat pentru identificarea imigranţilor ilegali reprezintă una dintre problemele politicii de combatere a imigraţiei clandestine. În prezent, se merge de la limita de 32 de zile de detenţie, în vigoare în Franţa şi Cipru, la două luni, în Italia, şi până la 18 luni, în Germania şi Malta.
Unele ţări, precum Marea Britanie, Olanda şi Danemarca, nu prevăd nicio limită de timp. Noua directivă comunitară va stabili un termen de 6 luni, care va putea fi extins până la 18 luni în cazul ‘’absenţei cooperării din partea persoanei vizate’’ sau a ‘’întârzierilor în obţinerea documentaţiei necesare din partea unor terţe ţări’’.

Acorduri de repatriere

În ceea ce priveşte prerogativele mai mari conferite statelor membre în materie de detenţie şi expulzare a imigranţilor fără acte în regulă, două puncte sunt relevante: posibilitatea de a ţine în detenţie minorii neînsoţiţi şi interdicţia pentru extracomunitarii expulzaţi de a reveni în spaţiul UE înainte de cinci ani. Aprobarea noii directive nu va însemna şi posibilitatea automată de expulzare din UE a opt milioane de persoane, ea putând fi aplicată numai pentru cetăţenii din acele ţări cu care Uniunea a încheiat acorduri bilaterale în materie de repatriere.

SOS „imigraţia internă"
În Europa sosesc anual circa două milioane de persoane, ca în nicio altă parte a lumii, a precizat Hugo Brady, expert din cadrul Centrului pentru Reformă Europeană. Din cele două milioane de imigranţi, până la un milion sunt "ilegali", potrivit Comisiei Europene. Statisticile nu iau în calcul însă un anumit tip de ‘’imigraţie internă’’ în UE, care se confruntă cu afluxuri abundente şi constante din ţări comunitare din Europa de Est, îndeosebi din România şi Bulgaria, spre Vest.

sursa Adevarul

Sarmizegetusa a devenit o gradina de zarzavat

Ruinele capitalei Daciei Romane de la Sarmizegetusa s-au transformat in teren agricol dupa ce localnicii au fost improprietariti de autoritati chiar in interiorul coloniei romane. Astfel, intre temple s-a ajuns sa fie cultivate cartofi si ceapa, iar turistii pot admira atat situl arheologic, cat si culturile agricole ale localnicilor.
Situata la 17 kilometri de Hateg, fosta capitala a Daciei Romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, a ajuns, in parte, teren agricol. Desi perimetrul este bine delimitat si transformat in muzeu in aer liber, printre ruinele fostei asezari localnicii din Sarmizegetusa cultiva ceapa sau cartofi pe terenul cu care au fost improprietariti de comisia locala de fond funciar. In plus, primavara tractoarele care ara trec chiar pe langa ruinele orasului, ale templelor sau locuintelor, spre nedumerirea vizitatorilor care nu inteleg cum de este posibil asa ceva. "In sezon vine multa lume, avem si un ghid care merge cu grupurile interesate de istorie, iar pentru copii el are si un coif roman. Pacat ca localnicii au fost improprietariti si in sit se cultiva ceapa si cartofi. Nu chiar in zona sapaturilor, ci doar in imediata apropiere. Era vorba ca Ministerul Culturii sa aloce fonduri pentru a-i despagubi pe oameni, pentru ca localnicii au zis ca renunta la aceste pamanturi daca le sunt cumparate", a spus unul dintre angajatii muzeului in aer liber, Viorica Albulescu. Cum vremea buna permite o vizita placuta in zona incarcata de atata istorie, deja perimetrul coloniei Sarmizegetusa musteste de vizitatori. Unii insa, care vin aici de zeci de ani, sunt dezamagiti ca nu s-a mai facut nimic in timp.
Gheorghe Delureanu, preot la Spitalul Judetean Slatina, este unul dintre cei care retraiesc pe viu istoria, insa sentimental este rascolit de tristetea istoriei lasate in paragina. "Cand vin aici, ma gandesc la 106, evenimentul mare, dureros pentru noi, deoarece dacii au fost infranti, dar generator de veselie la Roma. Ce este aici acum lasa de dorit, vorbesc de organizare. Peste drum este o primarie frumoasa, in timp ce situl este lasat cam la voia intamplarii. Amfiteatrul ar trebui, dupa parerea mea, adus cat de cat la forma de atunci. De 4-5 ori pe an s-ar putea face aici serbari frumoase, sa-i atragem si pe italienii care nu ne mai suporta, deoarece cu ei avem multe in comun. Am fost aici si acum 30 de ani, iar atunci niste studenti si copii faceau sapaturi. Dupa 30 de ani, ma doare sa vad ca nu s-a mai facut nimic si totul este lasat in paragina", a spus Delureanu.

Istoria scrisa de daci si romani
Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa – capitala Daciei Romane – a fost fondata de primul guvernator al provinciei, Terentius Scaurianus, intre anii 108-110. In timpul domniei imparatului Hadrian, orasul primeste si numele de Sarmizegetusa, purtat de capitala Regatului. Asezarea se afla la 8 km departare de trecatoarea care face legatura intre Banat si Transilvania si care purta in antichitate numele de Tapae, astazi Portile de Fier ale Transilvaniei. Intemeierea noului oras a avut loc in primii ani dupa cucerirea Daciei, dupa unele pareri 106-107, dupa altele intre 108-110. Intemeierea coloniei a fost marcata si prin baterea unei monede emsie la Roma, din ordinul Senatului, dedicata Imparatului Traian.

Considerente strategice
Localizarea noului oras nu a fost deloc intamplator aleasa. Metropola se bucura de anumite avantaje strategice si economice, cu Muntii Retezat la sud si Muntii Poiana Ruscai la nord, care constituiau bariere naturale greu de strabatut pentru eventualii atacatori. In acest fel, capitala se putea dezvolta in liniste, fiind aparata si de castrele Tibiscum (azi Jupa), Voislova, Micia (Vetel) si Bumbesti. Prin Ulpia Traiana trecea drumul imperial care venea de la Dunare si facea legatura cu extremul nord al provinciei, la Porolissum (Moigrad). Orasul antic inchidea o suprafata inconjurata de ziduri, de aproximativ 32 ha, iar in inima asezarii se intersectau cele doua drumuri principale, la intretaierea lor aflandu-se principala constructie publica – Forul. Dincolo de ziduri erau situate casele (villae), atelierele mestesugaresti, templele si alte constructii publice sau private. Tot in afara zidurilor se gaseau si cimitirele orasului, identificate atat la est, cat si la vest de incinta.

sursa Romania Libera

Tokes Laszlo, in campanie pentru PCM la alegerile locale

Episcopul Tokes Laszlo, europarlamentar si presedinte al Consiliului National al Maghiarilor din Transilvania (CNMT), va sprijini candidatii PCM Covasna in campania electorala pentru alegerile locale din aceasta vara, anunta NewsIn.Candidatul PCM Covasna la presedintia Consiliului Judetean Covasna (CJ), preotul unitarian Kovacs Istvan, a declarat, luni, in cadrul unei conferinte de presa, ca episcopul Tokes Laszlo va fi prezent, joi si vineri, in patru orase din judetul Covasna, unde va participa la Adunarile de Campanie.

Prima Adunare are loc, joi, in Sfantu-Gheorghe, in piata din apropierea sediului PCM, urmand ca, in aceeasi zi, o astfel de Adunare sa aiba loc si la Baraolt. In data de 9 mai, Tokes Laszlo va fi prezent la Adunarile din orasele Targu-Secuiesc si Covasna. Aceste adunari vor fi marcate si de concerte ale unor formatii si solisti cunoscuti.Campania electorala a PCM Covasna porneste, marti, cu localitatile Chichis si Ozun si continua cu alte localitati.

De asemenea, la Sfantu-Gheorghe, candidatul pentru pozitia de primar, Csinta Samu, va avea avea peste 30 de intalniri cu diferite grupuri, pe teme de locuinte, profesii, hobby-uri si altele. Deschiderea oficiala a campaniei PCM a avut loc in data de 2 mai, la Odorheiu Secuiesc, unde au participat in jur de 2.000 de persoane.La Ozun, cea mai mare comuna din judet, PCM sustine un candidat pe jumatate roman, Claudiu Radu Pozna.

Candidatul PCM Covasna la presedintia Consiliului Judetean Covasna (CJ), Kovacs Istvan a declarat ca Pozna, profesor universitar, ar putea juca un rol foarte important in comunicarea catre comunitatea romaneasca a aspiratiilor PCM privind autonomia teritoriala a tinutului Secuiesc. "Prin pornirea intr-o comunitate unde avem un astfel de candidat, este si un mesaj catre comunitatea romaneasca", a declarat Kovacs Istvan.

Totodata, candidatul PCM la Primaria Sfantu-Gheorghe, Csinta Samu, a declarat despre candidatul PCM Claudiu Pozna, ca acesta are punctele sale de vedere, dar accepta ideea de autonomie. "Accepta ideea de autonomie si este si gata sa comunice catre comunitatea romaneasca din judet, dar prin empatia specifica unui roman, asta consideram noi o valoare in plus, ca un pod intre etnii", a declarat Csinta Samu.

Pentru Primaria Ozun candideaza si actualul primar, Raduly Istvan (UDMR), tot cadru universitar. La alegerile locale, PCM sustine candidati in 203 localitati, la Consiliile judetene 312 candidati, iar la consiliile locale 2.777 de candidati. Pentru primarii, PCM sustine 132 candidati si 4 pentru presedinti de consilii judetene. Unul dintre acestia este presedintele PCM, Szasz Jeno, care candideaza la presedintia CJ Harghita.

Nepotismul face legea în rândul masonilor români

Majoritatea masonilor devin „fraţi“ cu propriii lor copii, care beneficiază de avantajul de a fi primiţi în organizaţie la 18 ani, cu trei ani mai devreme decât aspiranţii obişnuiţi

„El este băiatul meu cel mare, Florin, şi «fratele» meu“. Îmbrăcat în costumul de Mare Comandor al Cavalerilor Templieri din România, Ştefan Mâşu îşi prezintă astfel fiul şi pe cel care îi va moşteni o parte din avere, inclusiv „zestrea“ masonică. Florin, de doar 23 de ani, este deja cavaler templier, adică a ajuns la ultimul grad de iniţiere în Ritul de York, pe care în România îl conduce tot tatăl său, în calitate de Mare Guvernator General al Ritului de York în România.

Domeniul de la Periş al familiei Mâşu, de circa cinci hectare, a fost pus în urmă cu doi ani la dispoziţia organizaţiei. În curte a apărut un templu masonic elegant, unde se desfăşoară „ţinutele“, adică întâlnirile „fraţilor“ din Ritul de York, iar sâmbătă a fost inaugurată şi prima cazarmă din România a templierilor, botezată „Regele Ferdinand“. Astfel, transmiterea valorilor spirituale ale masoneriei la generaţia următoare a devenit naturală în familie, după cum asigură „nobilul cavaler“ Ştefan Mâşu.

În familia sa, lucrurile au avut o desfăşurare ideală până acum. Fiul cel mare a dorit să intre în masonerie încă de la 18 ani, profitând astfel de avantajul pe care îl au copiii „fraţilor“, devenind până acum secretar adjunct în Ordinul Templierilor, şi, în plus, i-a călcat pe urme şi din punct de vedere profesional, făcând studii de economie. Tatăl a lucrat înainte de ’89 în pe atunci foarte atractivul şi privilegiatul domeniu al comerţului exterior, fiind paralel şi profesor de relaţii internaţionale la ASE. Fiul a urmat un colegiu în Versoix, iar facultatea tot în Elveţia, specializându-se în marketing şi management.

„A fost opţiunea mea şi în ce priveşte masoneria, şi în ce priveşte studiile“, spune sigur pe sine Florin Mâşu, îmbrăcat în straiele albe, ceremoniale, de templier, asezonate cu sabie. După ce a locuit o perioadă şi în Belgia cu familia, căpătând cetăţenia acestei ţări, tânărul mason a devenit şi partenerul în afaceri al tatălui. „Mai mult ne ocupăm de imobiliare, în Elveţia, Belgia şi în România“, dezvăluie Florin Mâşu resursele pe care s-a clădit domeniul de la Periş. Fratele mai mic al acestuia, Ştefan, la doar 13 ani, pare mai puţin convins că va intra în masonerie. Deocamdată calcă pe urma fratelui doar în ce priveşte studiile: e în clasa a VI-a la acelaşi colegiu din Versoix.

În familia lui Olimpian Ungherea, Mare Purtător de cuvânt al Ritului de York, lucrurile au stat aşijderea. Fiul său, Vlad, cam de-o seamă cu Florin Mâşu, a fost şi el iniţiat în tainele masoneriei la 18 ani. „Lucurile decurg firesc în familiile de masoni: când tatăl dispare din două în două săptămâni, copilul pune întrebări. La un moment dat îi spui şi el te întreabă: «Ce sunt ăia musoni?». În plus, în cazul meu, curiozitatea a fost şi mai mare întrucât sunt autorul a două cărţi masonice, «Misterele templului masonic» şi a două volume din «DEX-ul masonic», de 1.500 de pagini“, spune Olimpian Ungherea. Masoneria transmisă din tată în fiu nu este nicidecum o excepţie, ci o regulă, cel puţin în România: „Marea majoritate a copiilor celor care sunt masoni aleg să intre în masonerie“, întăreşte Ştefan Mâşu.

Prima fereastră deschisă spre masonerie

Inaugurarea cazărmii Cavalerilor Templieri de la Periş s-a desfăşurat sâmbătă sub ochii presei.

Câteva zeci de masoni membri ai Ordinului Cavalerilor Templieri din România au defilat sâmbătă în acordurile unei fanfare şi în ţinute de ceremonie prin curtea domeniului de la Periş al lui Ştefan Mâşu. Împărţiţi pe cele şapte comanderii din toată ţara, cu denumiri de domnitori, masonii şi-au etalat ţanţoşi săbiile, unii din spatele ochelarilor de soare negri, folosiţi parcă pentru a le păstra anonimatul şi a le da o aură de mister. Cu toate acesta, amfitrionul şi gazda manifestării a asigurat că, o dată cu acest eveniment, s-a dorit a se demonstra că masoneria poate fi şi transparentă. Presa, care a fost invitată acolo după ridicarea a 20 de masoni la gradul de templier, ultimul al Ritului de York, a avut acces „cvasinelimitat“ în templul masonic, care era însă gol în momentul vizitei.

În cazarma templierilor, proaspăt inaugurată, accesul a fost însă acordat doar atât cât să poată fi admirate sau criticate, în funcţie de gust, proaspetele amenajări, ce au combinat simbolurile masonice cu elementele tradiţionale româneşti. Primirea unor lideri ai templierilor din SUA, Italia, Portugalia şi Germania s-a făcut cu fastul de rigoare, iar ceremonia rituală din cazarmă a început cu intonarea rugăciunii „Tatăl nostru“, cu scopul de „a atrage graţia divină“.

Oaspeţii străini, strânşi în jurul amfitrionului Mâşu şi în faţa unei mese cu capul de mort pe ea, au „îngheţat“ câteva minute, după cum spunea desfăşurătorul evenimentului, pentru ca presa să poată imortaliza momentul ca la carte. După care a fost invitată afară, ca şi alţi invitaţi nemasoni. Printre aceştia s-a aflat, ca reprezentant al Casei Regale, Cristian Cosmin, consilierul principelui Radu.

Iniţial, masonii au anunţat că la eveniment vor veni acesta din urmă şi principesa Margareta, însă Ştefan Mâşu a recunoscut până la urmă: „Nu ne punem în situaţia de a face invitaţii care nu pot fi onorate“. Nici Irinel Columbeanu, prezentat adesea de presă ca unul dintre cavalerii templieri, nu a participat la ceremonie. „La noi nu este“, ţine să dezmintă zvonurile Ştefan Mâşu şi să facă distincţia între masonerie şi alt gen de organizaţii cu denumiri similare. „Sunt oameni de afaceri, de cultură, care au vocaţie filantropică, pe care o respectăm, însă a accede la gradele masonice e altceva. Masoneria nu este o organizaţie umanitaristă prin excelenţă, chiar dacă are aplecare spre astfel de acţiuni“, spune acesta.

Despre Constantin Bălăceanu-Stolnici, prezentat şi el drept mason, neagă, de asemenea, că ar fi „frate“: „A participat la evenimentele noastre uneori, în calitate de invitat, şi a executat ca şi noi ritualul, dar nu este membru“. Nici despre actualul ministru de Externe, Lazăr Comănescu, pe care Ştefan Mâşu îl cunoaşte de mult, nu vrea să ofere o confirmare privind apartenenţa la masonerie: „Eu vă spun că nu este. Şi chiar dacă ar fi...“, lasă problema în suspensie acesta. „La noi, masoneria a exercitat o atracţie exagerată după 1990“, mai oferă acesta o explicaţie asupra speculaţiilor cu şi despre masoni.

sursa Cotidianul

Masonii si-au facut cazarma la Peris

Pentru prima oara, presa a avut acces in interiorul cazarmei unde sunt initiati Cavalerii Templieri din Ritul de York.
Tot in premiera, cateva femei au participat la eveniment, chiar daca acestea nu pot face parte din ordin, potrivit regulilor interne.
Conducatorul masonilor, un profesor universitar, si-a pus la dispozitia "fratilor" cladirile intinse pe cinci hectare
Masonii din ritul York de Romania si-au inaugurat sambata cazarma cavalerilor templieri de la Peris sub ochii presei, chemata pentru prima oara sa asiste la un astfel de eveniment. La ceremonia masonilor au fost invitati lideri cu rang inalt din Portugalia, Italia, Spania si SUA, ultima tara fiind fieful a 120.000 de cavaleri templieri, din cei 123.000 din intreaga lume. Profesorul universitar stefan Masu, Mare Guvernator al Ritului de York si Mare Inspector General pentru Romania, le-a prezentat ziaristilor proprietatea sa pe care se afla acum cazarma, dar si alte cladiri cu destinatie clara pentru initierea masonilor. Fost angajat in Ministerul de Externe inainte de ’90, liderul Cavalerilor a declarat pentru "Romania libera" ca suprafata de cinci hectare a fost cumparata acum zece ani cu 1.000 de dolari, iar templul a fost pana nu demult o ferma cu 50 de vaci. "Noi suntem singurii masoni adevarati si singurii templieri recunoscuti din Romania. Numai atat am de spus", a afirmat Masu in momentul in care s-a discutat despre un alt cavaler templier din alt ordin, respectiv Irinel Columbeanu. La ceremonie a fost invitat si un reprezentant al Casei Regale, chiar daca initial se zvonise participarea Principesei Margareta si a Principelui Duda, "care ne-a acceptat dintotdeauna", a subliniat organizatorul.

De la cowboy si haiduci la cavaleri
Comanderia "Regele Ferdinand I" a primit dreptul de constituire in 2003 din partea Marii Garnizoane a Cavalerilor Templieri din SUA, care a mai acordat in 2006 sase patente pentru comanderiile regionale romanesti. De aceea, raportul Guvernatorului Masu a fost facut in fata lui Lawrence Tucker, Mare Recorder General din SUA, unul dintre cei mai importanti invitati. Activitatea din weekend a masonilor a urmat patru pasi: lansarea cartii "Adevaratii Templieri", scrisa de profesorul guvernator, raportul comanderiilor generale, ceremonia de inaltare in gradul de cavaler a 22 de discipoli si un "mic-dejun" al acestora, care s-a tinut dupa orele 17.00.
Presa nu a mai avut acces la ultimele doua evenimente, la fel si cele cateva femei invitate in premiera la prima parte a ceremonialului. Acompaniati de orchestra, aproximativ 200 de cavaleri imbracati in tinute specifice au defilat pe langa fostul grajd ajuns templu, unde a fost dezvelit un monument pentru a marca ziua istorica pentru masoni. Urmatorul eveniment care-i va uni pe cei 300 de Cavaleri Templieri din Romania va fi inaugurarea bisericii care se construieste in apropriere, pe un spatiu imprejmuit, si care este folosit momentan pentru cresterea a doi cai.

sursa Romania Libera

Documentarul „Zeitgeist“ nu are acoperire in realitate

Un regizor necunoscut gaseste modalitatea de a iesi din noaptea anonimatului si face un film care loveste in bazele crestinismului. Crestinismul rezista, asa cum a rezistat de 2.000 de ani, dar de regizorul Peter Joseph, care a facut filmul „Zeitgeist“ – „Spiritul timpului“, nu sunt sigur ca o sa-si mai aduca aminte cineva peste un deceniu. Peter Joseph acuza Biblia de plagiat, pe Iisus il denunta ca n-a existat si ca este zeul egiptean Horus al soarelui, iar nasterea sa o interpreteaza ca pe o afacere astronomica. Regizorul arunca informatii la intåmplare, cu intentia de a soca. Nu sta nimeni sa ii verifice spusele si el pe asta se bazeaza, pe emotie, nu pe scepticismul unora care i-ar pune la indoiala dezvaluirile. Zice ca Iisus s-a nascut pe 25 decembrie, in aceeasi zi cu semizeul Attis din Frigia, iubitul zeitei Cibele, zamislit de o fecioara, care ca si Måntuitorul a fost crucificat si pus într-un mormânt din care a inviat peste trei zile; cu zeul Dionysos, care transforma si el apa în vin; cu zeul solar persan Mithra, nascut dintr-o fecioara in pestera, unde magii ii aduc daruri, iar la maturitat

e isi face 12 discipoli si moare pe o cruce de pe care se ridica la cer in preajma echinoxului.

Iulius Africanul aduce in discutie ziua de 25 decembrie
Nicaieri in Noul Testament nu scrie ca Iisus s-a nascut pe 25 decembrie.
In primele secole, crestinii nu au fost preocupati de sarbatoarea Nasterii Måntuitorului. Problemele doctrinare au absorbit infinit mai multa energie si discutii printre teologi, decåt fixarea unor sarbatori cu data neprecizata in scripturi. Påna in jurul anului 325, cånd au loc lucrarile Sinodului de la Niceea, nasterea Måntuitorului a fost sarbatorita pe 6 ianuarie, odata cu Boboteaza, pe 28 martie, in preajma echinoxului, pe 2 aprilie, 19 aprilie sau 20 mai. Gnosticul Basilide, care a trait in secolul al II-lea d.Hr., a ales ziua de 6 ianuarie ca zi de botez a lui Iisus pentru a combate cultul pagån al zeului egiptean Osiris. Traditia pagåna sustinea ca in dimineata zilei de 6 ianuarie, Osiris binecuvånta apele Nilului cu puteri ceresti. Asa se face ca Basilide a confiscat de la pagåni ziua de 6 ianuarie, iar ceva mai tårziu, o parte din bisericile din Orient au inceput sa sarbatoreasca in aceeasi zi si Craciunul. Primul crestin care aduce in discutie ziua de 25 decembrie este istoricul si calatorul libian Iulius Africanul, raposat in anul 240. In Chronografie, opera sa capitala, calculeaza ca, daca admitem ca Iisus a fost conceput pe 25 martie, de Bunavestire, ziua sa de nastere ar trebui sa cada pe 25 decembrie.

Filmul seamana cu romanul Codul lui da Vinci
La Sinodul de la Niceea se confisca o noua aniversare pagåna, cea a zeului Mithra, al carui cult era extrem de puternic in acea perioada in Imperiul Roman. Aspectul acesta a fost neglijat de regizor in filmul „Zeitgeist“. Cum va spuneam, zeul solar persan Mithra s-a nascut pe 25 decembrie intr-o pestera, iar magii i-au adus daruri. Tot la Sinodul de la Niceea este condamnata erezia ariana. Secta ariana sustinea ca fiinta lui Dumnezeu este unica si incomunicabila, de unde s-a speculat ca Fiul nu are o natura identica cu Tatal, facånd diferenta între „nascut“ si „creat“ si s-a tras concluzia ca Fiul este inferior Tatalui. Incepånd din acest moment, cele doua mari momente din viata Måntuitorului, nasterea si botezul, comemorate påna atunci pe 6 ianuarie, incep sa se desparta treptat. Craciunul este adoptat pe 25 decembrie, care coincide asadar cu ziua de nastere a zeului Mithra, incepånd din anul 354 d.Hr., cånd la Roma era episcop Liberius. Filmul lui Peter Joseph seamana ca mesaj cu Codul lui da Vinci si se adreseaza maselor neinstruite, care inghit pe nemestecate o multime de chestii de un senzationalism ieftin, cu scopul de a pune la indoiala crestinismul. E ca si cum cineva care ar vrea sa fie bagat in seama cu tot dinadinsul i-ar måzgali din cånd in cånd mustati Giocondei. Mustatile se sterg singure, epigonul moare uitat, doar suråsul Giocondei ramåne nemuritor.

Autorul «Zeitgeist» pregateste seria a doua
„Zeitgeist“, un film de doua ore difuzat pe Internet, este un nou atac frontal la adresa crestinismului. Mesaje de tip spam îl promoveaza, ca pe un virus. Documentarul, ai carui finantatori au ramas în umbra, încearca sa demonstreze ca religia, în speta crestinismul, este o perdea de fum, iar lumea în care traim se afla sub controlul celor care au raspandit-o. Documentarul „Zeitgeist“ (Spiritul timpului) a fost realizat în anul 2007 de regizorul Peter Joseph. Este un film care aduna dovezi în scopul de a „demonta“ crestinismul bucata cu bucata. In opinia realizatorului, totul este politica si manipulare, indiferent de era în care traim. La baza „demonstratiei“ lui Joseph stau coincidentele pe care le gaseste autorul între crestinism si religiile pagâne. Peter Joseph sustine ca Zeitgeist a fost creat pentru a-i inspira pe oameni sa priveasca lumea dintr-o perspectiva mai critica. Filmul este împartit în trei capitole: „Cea mai grozava poveste spusa vreodata“, „Întreaga lume e un teatru“ si „Nu-i luati în seama pe cei din spatele cortinei“. Prima parte a documentarului analizeaza Biblia, mergând pe ideea ca Iisus, fiul lui Dumnezeu, nu a existat. „Povestea istorica a Bibliei“, asa cum o numeste producatorul filmului, este bazata pe principii astrologice scoase la iveala de catre civilizatiile antice, mergându-se pâna la ideea ca Biblia este un plagiat.

sursa Gardianul